I'm back

Capitolul I ~ My birthday!~

  Toata lumea ma stiea si  vedea  perfecta,din familia perfecta,cu haine perfecte pana si cu o viata perfecta. Dar toate astea sunt si erau doar inchipuirile acelor persoane! Aceasta imagine a mea s-a cam dus de rapa dintr-o zi cand eram alaturi de toata “spuma” societati pe care a chemat-o mama la majoratul meu,din ziua aceea am decazut,plangand! Pentru unii a plange inseamna slabiciune dar pentru mine acum inseamna descatusarea sentimentelor. Uneori dimineata ma simt de parca m-ar fi calcat un troleu  plin cu oameni peste o suta de kilograme. Ma ridir din pat si ma indrept spre balcon acolo unde in fiecare dimineata in incep siesta. Feresc draperia de culoare crem-maronie si fac contact visual cu razele soarelui care imi mangaie fata uscata dupa o alta noapte de plans in van. Pasesc timid in balcon lasand aerul proaspat si usor caldut de iulie sa ma invaluie,mai stau cateva minute in timp ce privesc intr-un punct fix pana aud un sunet din camera. Ma intorc in camera sa vad ce se aude,cand vad ca “prietenul meu”  pe care il iubesc tot mai mult cu fiecare dimineata care trece isi face si el siesta. Era ceasul desteptatot.  Ma indrept stangaci spre pat sa il inchid si dupa ma indrept spre baie. Pasesc incet in baie si can dating gresia rece,un fior imi trece pe sira spinarii. Intru in dus si las apa calda sa ma invaluie,un sentiment de relaxare ma cuprinde. Dupa ce termin ma schimb intr-o perche de pantaloni scurti si un maieu larg. Cand ies din baie doua lucruri mi-au atras atentia:curatenie in camera si un cadou imens pe pat. “ O doamne numai mei mi se putea intampla asta. Mai intai mi se pare ca soarele straluceste altfel acum astea?”  mi-am spus in sinea mea. In timp ce ma indreptam spre pat un sentiment ciudat ma cuprinde si singurul lucru care mia trecut prin cap a fost acela ca….

                    ESTE……ZIUA……MEA……

Cat de rea poate sa fie depresia asta incat sa uit de propria mea zi de nastere? Trebuie sa imi revin.

 Ma asez timid pe pat si dintr-o data toata lumea navaleste in camera mea cantandu-mi La multi ani. Eram atat de emotionata incat abia vedeam cine sunt cei care imi canta.

       -La multi ani draga mea! imi ureaza mama apoi ma imbratiseaza.

       -Multumesc mama. ii raspund calma dat tot atat de uimita

      -Si noi nu primim nimic? ma intreaba ceilalti in cor

     -Oh doamne nu am crezut niciodata ca veti fi toti aici,pentru mine.

      -Noi vom fi mereu aici.imi spune Ralu incercand sa isi faca loc printe invitati. La multi ani puiule sa fii fericita si sanatoasa. Dar sa stii ca te iubim mai mult cea care erai inainte, imi spune ea iscand chicotele celorlalti.

      -Multumesc mult,spun emotionata.

Oficial am cei mai tari prieteni si parinti ever.Nu m-am mai distrat de mult asa de bine la ziua mea. Parintii mei danseaza ceea ce nu au mai facut dupa ce a murit bunica anul trecut si ma bucur ca savureaza momentul exact cum fac si eu.

     Ii privesc si realizez cate am pierdut din cauza depresiei mele. Da,asta sunt eu….o fata de 19 ani care mai bine de un an nu a avut viata sociala si care statea toata ziua in casa si invata dar pe langa toate astea mai si plangea.