Oglinda Trecutului

Capitolul 11 💝

State-am pe un scaun si priviam cum jarul incet incet se stingea...lacrimile au inceput sa se adune in ochi.
Auzisem un strigat bland din spate era al Alissei:
-Ce ai patit? Ai disparut brusc! Nu vezi ca ploua hai inauntru esti uda toata!
-Nu merg nicaieri da-mi pace!
-Ce ai patit atunci imi spui?
-Ti-am spus sa ma lesi in pace ce nai inteles?
-Ok daca vrei sa ramai aici ramai eu plec sa-ti aduc o patura sau ceva!
 
Ma scufund in lacrimi si intr-o tacere cumplita.
Imi ridic privirea.Il vad cu o gluga in cap cum venia inspre mine.
M-am prefacut ca nu lam vazut.Mi-am lasat capul pe genunchi si priveam doar cu coada ochiului.

S-a oprit ,sa asezat si el pe un scaun din apropiere.Mi-am ridicat privirea si ma uitam la el cu ochii plini de durere...privea si el la mine.

Dupa cinci minute se ridica si vine inspre mine...vazândul am inceput si mai tare a plange.
Se aseaza linga mine stergandu-mi lacrima de pe obraz.
-Ce se intimplat cu noi ?
Ce se intimpla cu tine?
-Mai bine spus ce se intimpla cu tine? Ce ai cu Ioana?
-Serios acum nimic am avut ce am avut...acum nu mai am nimic...te iubesc doar pe tine! Spune duios in timp ce ma imbratisat.

Imi intorc capul spre el privindui ochii sclipitori.
El profitînd m-a sarutat pe buze...un sarut perfect...peste noi turna cu galeata.

Primul sarut pe buze...cei drept a fost mai frumos decat mi-am imaginat...era perfect...il iubesc mult...cred ca si el tot la fel de mult...

-Te iubesc mult ! Sa nu uiti asta bine?
-No sa uit! Spun in timp ce il mai imbratisez o data.