Din pântecul iadului

Capitolul 1 - Racul

   

   "Atunci când știi că nu mai poți face față realității, te refugiezi inevitabil în brațele unui prieten. Ce poate fi mai frumos decăt să ai pe cineva alături în cele mai bune sau rele momente din existența ta? Dar cum viața te pune mereu la încercare și testează limitele omului, îți aruncă în cale și un dușman, doar așa, să-ți pipereze viața.

   Cineva drag inimii mele mi-a spus odată, fă bine prietenului pentru a-l feri și dușmanului pentru a-l cuceri. I-am ascultat sfatul și mi-am clădit
cărămidă cu cărămidă un imperiu, un imperiu de dușmani."

   Noul Peugeout 508 gri, al bunului meu camarad, Derek, mă aștepta în fața casei, împreună cu cei patru șarlatani pe care eu îi numesc prieteni. Afară se întunecase subit, fiind înconjurată doar de întuneric și mici umbre pale de lumină provenite de la stâlpurile de curent care aveau atașate becuri uitate de timp . Farurile mașinii se aprinseseră atunci când mă observaseră, iar un mic claxon îmi dansa în urechi. Mergeam cu pași domoli și calculați, zâmbind sfioasă, deși poate zâmbetul meu putea fi unul insesizabil. Derek împlinea minunata vârstă de douazeci de ani, astfel a hotărât să-și petreacă aniversarea alături de noi într-un club din centrul orașului Manchester.

   Vecinul meu, Jiano, un bătrânel văduv în vârstă de șaptezeci de ani mă umărea din spatele ferestrei, umbra lui afișându-se în toată splendoarea. Îi făcea plăcere să mă urmărească și să le dea de știre părinților mei atunci când mă strecuram din casă sau când vedea ceva deplasat. Era inamicul meu numărul unu, dar nici eu nu mă lăsam mai prejos, îi făceam viața un calvar în acest cartier, dar îmi era drag bătrânelul. I-am arătat degetul mijlociu, făcându-l să arunce spre mine cu un obiect neidentificat și a tras zgomotos perdeaua. 

- Hai prințeso că te așteaptă trăsura, ai rămas împietrită acolo?

   Mi-am dat ochii peste cap, înaintând. Cynthia este pentru mine ca sarea pe o rană deschisă. Poate că, în definitiv, îți făcea bine, dar durerea pe care trebuia să o suporți era agonizantă. Replicile ei sarcastice îmi aduceau întotdeauna zâmbetul pe buze, deoarece supărarea nu putea fi niciodată una dintre variante. Alături de ea, am învățaț că o prietenie își are rădăcinile în încredere și eliberare. Cynthia a fost întotdeauna confidenta mea și un umăr pe care am plâns la bine și la greu.

- Mă gândeam doar, am recunoscut, urcând în mașină pe locul din dreapta.

- E în lumea ei, ca de obicei, îi lămuri Aida, excluzându-mă din discuție, deși eram prezentă.

- Și la ce te gandeai, cara? mă întrebă Marco în timp ce Derek porni mașina, îndreptându-se spre club.

-  Nu-i treaba ta, i-am răspuns, rezemându-mi capul de geamul portierei în speranța că afurisitul va lăsa baltă întrebările care îi stau pe vârful limbii.

   Am simțit cum o durere crâncenă își încolțește ghiarele in stomacul meu, facandu-mă să-mi strâng  mâinile în  jurul lui.

Un oftat prelung mi-a scăpat printre buze, forțându-mă să-mi strâng câteva clipe ochii.

Presimt că ceva rău se va întâmpla în această seară.

*

   Ne aflam în inima Manchester-ului, în clubul Canal Street, petrecând de zor și oferind clubului o atmosferă mult mai incendiară decât ar putea fi de obicei. Doar o dată în viață prietenul meu cel mai bun, Derek, împlinește 20 de ani, ceea ce înseamnă ca va fi o noapte lungă, albă, și plină de amintiri.