Povesti de Groaza

POVESTEA OMULUI CARE ZAMBESTE

Povestea bărbatului care zâmbeşte este una stranie şi neliniştitoare pentru că pare a fi una dintre cele mai plauzibile legende urbane auzite până acum. Acest mit urban a luat naştere în Seattle în anul 2011 şi s-a raspândit incredibil de rapid pe internet.

Potrivit poveştii, un tânăr, mare iubitor al plimbărilor nocturne, a ieşit într-o noapte pe ruta sa obişnuită pentru a-şi limpezi mintea de problemele din timpul zilei. De fiecare dată se plimba pe acelaşi traseu şi niciodată nu avusese probleme şi nimic nu părea să prevestească că acea noapte avea să fie diferită. Ca de obicei la acea oră târzie, întreg cartierul era cufundat într-o linişte deplină, fără traficul sufocant din timpul zilei, fără pietoni grăbiţi, doar aerul rece şi calm al nopţii.

Tânărul se pregătea să-şi încheie plimbarea şi să pornească către casă când a zărit silueta unui străin mişcându-se încet în depărtare. Aproape imperceptibil, fiecare mişcare pe care străinul o făcea în ritm de dans părea că îl aduce mai aproape de tânărul nostru.

Crezând că are de-a face cu un beţiv sau cu un drogat, povestitorul nostru s-a apropiat pe cât posibil de marginea trotuarului pentru a evita orice problemă. Atunci a observat că bărbatul se mişca extrem de graţios, asemenea unui dansator profesionist. A mai observat că străinul era neobişnuit de înalt şi slab şi că purta un costum decolorat de vreme.

În momentul în care bărbatul a ajuns în dreptul unui felinar, tânărul nostru i-a putut desluşi trăsăturile stranii. Capul îi era mult aplecat pe spate, privirea îi era aţintită către cer iar pe faţă îi se vedea un rânjet ciudat.

Tânărul a simţit cum neliniştea îl cuprinde şi speriat se decide să se mute pe celălalt trotuar pentru a evita orice fel de contact cu străinul. Traversează drumul şi aruncă o privire în spate. Bărbatul nu se mai vedea nicăieri. Pentru un moment, povestitorul nostru simte o uşurare, însă imediat observă cu coada ochiului, că în spatele lui, la nici 50 de metri depărtare, se afla acelaşi bărbatul necunoscut. Se apropia în paşi de dans, lent, cu aceeaşi privire rătăcită spre cer şi cu acelaşi zâmbet înfricoşător pe faţă.

Îngrozit, tânărul grăbeşte pasul, încercând în acelaşi timp să păstreze un contact vizual cu cel care părea că îl urmăreşte. Bărbatul a rămas pe loc, învârtindu-se în piruete stranii, iar mai apoi a dispărut complet în întunericul nopţii. Crezând că a scăpat de urmăritor, tânărul s-a oprit câteva secunde pentru a-şi trage sufletul. Inima îi bătea cu putere în piept şi simţea cum pe frunte i se preling picături reci de sudoare.

Însă aventura nu se terminase. Nici nu a apucat să facă primul pas spre casă, că pe partea opusă a drumului îl vede din nou pe „bărbatul care zâmbeşte". Stătea nemişcat, asemenea unui statui şi îl privea insistent pe tânărul nostru. Împietrit de frică, povestitorul începe să-i adreseze injurii bărbatului în speranţa că acesta se va speria şi îl va lăsa în pace. Iar planul pare să funcţioneze. Străinul se întoarce şi în pas de dans dispare pe o străduţă lăturalnică.

Însă după doar câteva secunde, tânărul vede din nou silueta urmăritorului său. De această dată, bărbatul nu mai dansa, ci fugea spre tânăr cu o viteză incredibilă. Partea superioară a corpului îi era aplecată mult înainte iar braţele lungi se mişcau lateral asemenea unor tentacule. Pe chipul bărbatului nu se putea citi nici o expresie în afară de acelaşi zâmbet ciudat.

Cu ultimele puteri, tânărul o ia la fugă către o zonă mai populată a cartierului şi nu se opreşte până nu dă peste alţi oameni. Se întoarce acasă speriat şi epuizat. Tânărului nu îi mai plac plimbările nocturne.