The Fallen Angel

May Lin

Trecuseră doua săptămâni de la incidentul cu maestrul Tao , și doua săptămâni de când își începuse antrenamentul . In timp ce ceilalți făceau progrese , el nici flotări nu știa sa facă . Era frustrant .
Cei doi băieți din grupa lui , aflase el , erau cei mai buni prieteni ai lui Rin . Cei trei erau prietenoși , dar Lucien putea simți ostilitatea in spatele măștilor lor .
Singura care ii atrase atenția băiatului fu May Lin . Era o fata cu parul lung , alb-cenușiu împletit , și ochi verzi scânteietori . Era singura fata din grupa , și adesea se plictisea . Lucien încerca o data sa vorbească cu ea , dar nu era obișnuit sa întâlnească persoane noi . Totuși ii afla numele , și afla ca este prințesa .
Totuși curiozitatea ii macina pe amândoi . El vroia sa știe de ce prințesa sta aici și învață arte marțiale , iar ea nu intelegea cum de a apărut așa deodată in micuțul sat acest băiat .
Cei doi se întâlneau la templu de trei ori pe săptămâna , când aveau antrenamentele .

Lucien se trezise din visare . Era la antrenament .
- Haide , Lucien ! Amintește-ți ce te-am învățat ! Spuse maestrul Tao .
" Ce trebuia sa fac ? " Se întreba Lucien . Brusc își aminti . Trebuia sa se lupte cu bete . Oponentul lui era Rin . Ofta silențios . Nu avea șanse sa castige . Știa asta . Dar măcar vroia sa nu se facă de ras .
Rin ii trase un bat peste mâna . Lucien se freca in locul lovit . Când se dăduse startul ?
Rin mai încerca sa lovească odată , dar se feri . La luptele cu arme se pricepea cel mai bine . Mai ales la bete . Bineînțeles , nu îl învingea niciodată pe Rin , dar pe cei doi prieteni ai săi , Mizuki și Nakato , ii învingea mereu , cât și pe May Lin . Cei doi erau ofticosi , deci era o mare satisfacție pentru ei sa îl vadă pe Lucien învins de Rin .
Lucien ii trase un bat peste fata lui Rin , ceea ce îl turba de furie pe băiatul blond . Acesta incepu sa dea cu viteza , dar totuși calculat . Îl lovea pe Lucien de prin toate părțile , copilul mai putând sa se ferească doar din când in când . Intr-un final ii puse batul la gât , ca și cum ar fi fost o sabie . Amândoi respirau sacadat , iar după fata lui Rin , i-ar mai fi altoit totuși câteva bete . Lucien își ridica mâinile in aer in semn ca se preda .
Maestrul Tao îl felicită pe Rin pentru reușită .
- Bine luptat amândoi ! Simți el totuși nevoia sa adauge la sfârșit .
Lucien putea sa vadă de la o posta ca maestrul Tao îl prefera pe Rin . Și .... putea sa îl contrazică ? Rin era cel mai bun din clasa ! La tot ! Apoi veneau May Lin , Mizuki și Nakato , și ultimul era el ....
- Antrenamentul s-a terminat pe ziua de astazi ! Anunța bătrânul învățător .
               Lucien ieși mohorât pe usa din lemn masiv , in holul principal . O văzu cu coada ochiului pe May Lin apropiindu-se de el . Odată ce ajunse in dreptul sau , își potrivi pașii cu ai lui .
               - Nu îl baga in seama ! Sparse aceasta tăcerea .
               Lucien își arcui o sprânceană . Știa prea bine despre ce vorbește , dar vroia sa o audă din gura ei .
               Aceasta ofta exasperata dându-și seama de planul băiatului .
               - Nu e amuzant . Nu am de gând sa îți spun ce vrei sa auzi ! Spuse ea serios .
                Ochii lui de culoarea chihlimbarului scaparara cu amuzament . Era deșteaptă , trebuia sa recunoască .
                 May Lin statu puțin pe gânduri .
                 - Vrei sa îți prezint satul ? Întreba fata deodată .
                 Lucien fu luat prin surprindere de propunerea ei . Se gândi puțin .
                 - Sigur !
                 Pana la urma maestrul Tao nu era șeful lui sa ii spună ce sa facă și ce sa nu .
                 Cei doi copii ieșiră pe ușile palatului și începură sa coboare scările .
                Intr-un final Lucien decise da dea glas întrebărilor lui .
                - Cum se face ca locuiești aici ?
                Fata făcu ochii mari de uimire .
                 - Cum adică ? Întreba aceasta .
                - Adică locuiești aici in sat ....
               Se uita către ea . Aceasta părea ca vrea sa ii dea o replica mustrătoare , dar ceva o făcu sa se răzgândească .
               - Aici este mai ferit . Sunt mulți oameni care vor sa se răzbune pe tatăl meu , și ar fi periculos sa stau intr-un loc foarte populat , explica .
               Lucien interese ce vrea sa spună . Adevarul este ca in timpul in care traversa China , văzuse odată un loc in care se dăduse un război . Fusese oribil . Totul pe o raza de 5 km era mort . Trecuseră de mult pe acolo , dar imaginile dezolante ii rămaseră întipărite in minte .
                - Dar tu ? Îi întrerupse May Lin șirul gândurilor . Cum ai ajuns in acest mic sătuleț ? Întreba ea cu o urma de ironie .
                Lucien nu știa cum sa ii explice . Decise ca era cel mai bine sa spună adevarul totuși , dat fiind ca ea a fost sinceră cu el .
             -Mergeam cu prietenii mei prin toată China și furam chestii din sate , spuse acesta simplu . După realiza cât de stupid sunase . Observa cum May Lin se abținuse sa nu rada .
              - Nu e totuși atât de amuzant , spuse el cu mâinile in buzunare . Ajunseseră cla baza scărilor .
               Satul se întindea destul de lung in fata lor . Lucien se distra totuși . Ii plăcea ca putea vorbi deschis cu May , și ca aceasta era prietenoasa .

                 ***

                 May Lin ii prezentase aproape tot satul . Acum se îndreptau către rau , și către podul unde se întâlnise Lucien pentru prima oară cu maestrul Tao Qui .
                - Aici zici ca te-ai întâlnit cu maestrul Tao ? Întreba May in timp ce călcau pe suprafața ușor alunecoasa a lemnului .
                 - Da , aproba acesta încet . Doi Pești , unul alb și unul negru înotau in cerc in rau .
                 - Ce este ?
                - Știi ceva despre acești Pești ? Întreba băiatul fascinat .
                May rase colorat .
                 - Sunt peștii Yin Yang ! Răspunse ea . Se spune ca aduc noroc satului !
Lucien pufni disprețuitor . " Ce oamenii superstițioși ! " se gândi el plictisit .
- Ar trebui sa mergem ! Spuse May deodată . Cred ca tatăl meu și Tao își fac griji , și in plus , soarele apune !
Fata avea dreptate . Ultimele raze de soare ii intrau acum in ochi lui Lucien .
Cei doi copii se despărțită , iar băiatul urca pana la Palatul de Nord și singur . Drumul pariu parca mai obositor acum , ca nu era și May cu el .
Intra in holul principal și se duse rapid in camera lui . Nu avea chef de dat explicații , și , surprinzător , nici de mâncat .
Se așeza in pat și lua runa norocoasa din sertar . Aceasta era de fapt o piatra neagră in care erau cioplite litere . Lucien nu putea sa își dea seama ce scrie . Nu scria in Chineza , dar totuși avea acea senzație ciudata , ca și cum pur și simplu ar fi uitat cum sa traducă .
Fiori reci ii traversara șira spinării . Bagă înapoi in sertar piatra și se culca .

___________________________

Ok , Ok , știu ca nu are prea multă acțiune , dar am vrut sa scriu cum merge treaba prin sat , și despre colegii lui . Oricum , nu cred ca ii pasa cuiva XD