Fata din mulţime

Continuare..."Reîntâlnire"

Azi, e o zi normală din viaţa Martei. Una la fel de dezamăgitoare ca toate celelalte.
[...]
E ora 12:00,Martei îi este rău deoarece a plâns mult, vrea să ia aer. Iasă puţin afară, la o plimbare. Ajunge în parc. Se aşază pe bancă. Pe lângă ea trece un băiat blond, slab şi înalt.Cum îl vede, Martei i se pare cunoscut. Are impresia că l.a mai văzut undeva, în copilărie...
Băiatul s.a aşezat pe banca de lângă Marta. Şi.a băgat căştile în urechi, şi s.a desprins de lumea din jur.
Marta se gândea să îl întrebe de vorbă, dar i.a fost prea frică.
A plecat acasă gânditoare. S.a aşezat în pat şi a început să.şi vorbească conştiinţei:"Oare cine o fi acel băiat? Îmi pare tare cunoscut, dar nu ştiu de ce. Cred ca ne.am cunoscut în copilărie, deşi nu îmi amintesc prea bine. Aş vrea să îl mai văd o dată. Mâine voi merge din nou în parc, cu speranţa că ne vom reîntâlni!"
Aşa şi a fost.La ora 12:00,Marta a plecat spre parc. A stat acolo aşteptând mai mult de 1 oră. S.a plictisit să tot aştepte, aşa că a vrut să plece. Însă, când s.a ridicat de pe bancă, în fața ei a intrat acel băiat.
Băiatul i.a spus Martei:"Bună!",ea răspunzându-i asemenea. Acesta i.a spus ca ar vrea să o întrebe ceva. A acceptat. S.au aşezat pe bancă.
Băiatul-Eu cred că te cunosc de undeva!
[Nici nu a terminat de vorbit, Marta adăugând:]
Marta-Si eu cred că te cunosc. Dar nu ştiu de ce.
[Apoi au început să îşi povestească despre ei unul altuia]
Ciudat este că, amândoi au aceaşi poveste! Acest lucru i.a pus pe amândoi pe gânduri.
A doua zi, s.au întâlnit iar, la aceaşi oră, în acelaşi loc. Si.au schimbat vorbe, au împărtăşit amintiri.Între cei doi se pare că există o legătură puternică.
[Marta] Nu am mai fost aşa deschisă cu cineva de foarte mult timp. Iar asta mă îngrijorează. Cu Andy(băiatul din parc) pot vorbii orice, el chiar mă înţelege, la fel cum o făcea mama. Cred că m-am ataşat de el. Chiar dacă ne cunoaştem doar de vreo 2 zile, eu chiar cred ca ne cunoaştem dintotdeauna.
[Andy] Fata aceea,Marta parcă, m.a pus pe gânduri. Chiar m.am ataşat de ea, chiar dacă o cunosc doar de 2 zile.O văd prea închisă în ea. Mi-a povestit ce s.a întâmplat cu familia ei, şi, ciudat este că şi  mie mi s.a întâmplat acelaşi lucru. E diferenţă de doar 1 an între noi. E foarte frumoasă. Are un stil uimitor. Cu timpul, sper să îi văd şi eu zâmbetul. Când ne vom mai întâlni, o voi face să râdă, promit!