Din perspectiva scriitorului:
-Ce zici sa facem un plan de evadare? a spus baiatul blond.
-De acord.A incuvitat fata.
-...
-Ce?
-Bratul tau!Trebuie sa il bandajam!
-Mie rau, ceva nu e inregula cu mine.
-Normal ai fost impuscata si ai pierdut mult sange! a tipat el ingrijorat.
Fata s-a clatinat usor si s-a prabusit.Simtea cum temperatura ii creste, durerea imprastiindu-se in tot trupul.Simti cum geaca si jacheta i sunt smulse de pe ea lasand-o doar cu tricul subtire pe ea.Incet, incet totul se incetosa si devenea tot mai slabita...
Din perspectiva lui Derek:
Vorbeam cu ea cand am observat cum devine palida si se clatina apoi cade. Ma arunc si o prind prabusindu-ma cu ea deasupra mea, durerea mi-a trecut prin corp alaturi de o unda de soc.Incerc s-o ridic de pe mine,dar e grea si reusesc sa ma ridic in sezut tinand-o in brate.Ii simt rasuflarea calda pe obraz, ochii i se inchid usor si devine moale in bratele mele.Nu, nu pot s-o pierd si pe ea, nu pot.
"Atunci de ce stai ca un natang si o privesti murind?"- creierul meu- "Tembelule dai jos geaca si bandajeazai rana!"
-Rezista!Te rog rezista!am spus in timp ce ii dadeam jos geaca si jacheta.Acum avea pe ea doar tricoul subtire, blugi si cizmele.Bratul ii sangera puternic si am pus mana pe rana intru gest disperat, sangele ei fierbea imi pata mainile. In acel moment am decis ca o voi proteja cu propria mea viata cum am promis.Mi-am dat jos geaca si camasa ramanand in tricoul meu negru.Am inceput sa o rup in bucati si sa fac bandaje, pe care le-am infasurat inodandu-le pe bratul ei.
- Clary, nu muri...rezist ...pentru mine...te rog! am spus printre lacrimile care isi faceau loc pe obraji mei.Am strans-o in brate, sprijinindu-ma de peretele rece al dubitei. Mi-am ascuns fata in parul ei moale ce mirosea a ploaie si era umed tat de la lacrimile mele cat si de la ploaie.Am incis ochi continuand sa o rog sa nu moara, rugandu-ma. Pierdusem deja pe cineva important mie azi. Nu as mai putea trai daca as pierde-o si pe ea.Incet oboseala puse stapanire pe mine adorminduma.
Din perspectiva Clarei:
Intunericul ma inconjura, încercand sa ma invinga.Eram la marginea prapastiei si stiam asta, stiam ca daca imi dau drumul am sa fiu pierdu-ta de tot, dar alunecam sub puterea intunericului.Era mai usor sa il las sa ma invinga, chiar cand mai era un pic si eram pierduta l-am auzit pe Derek strigandu-ma disperat:"Clary, nu muri...rezista...pentru mine...te rog!" M-am agatat de cuvintele lui deparca erau aerul de care aveam asa mare nevoie.Am opus rezistenta intunericului tragandu-ma in sus spre siguranta, era obositor, dar trebuia sa lupt pentru el.
Cand am deschis ochii, primul lucru pe care l-am vazut au fost ochii lui negri ascunsi sub cateva suvite rebele de aur.Mi-a zambit lipindu-si fruntea de amea.
-Sa nu mai faci asa ceva niciodata!
-Promit ca am sa fiu cuminte, mami! am spus razand.
-Nu rade! sunt serios!
-Bine,bine...au!
-Ce?Te doare bratul?
-Da, dar nu te ingrijora bandajele tale improvizate sunt de mare ajutor!am spus intorcandu-mi privirea spre bratul meu.Multumesc! M-am intors zambindui.
-Asta e bine, dar nu inseamna ca te poti apuca sa faci dinou pe supereroul.Cat timp tu te vei odihni eu am sa ma gandesc la un plan sa scapam din masina asta nenorocita, Ok?
Multumesc mult celor care imi citesc cartea si mau votat.Va rog datimi idei si comentati, sunt incepatoare si va rog sa imi iertati greselile de gramatica, dar nu ma am cu romana.:-)
