PUPIKI!!!! :):);)
Un labirint de copaci ma inconjurau, crengile lor golase se uneau deasupra capului meu formand o bolta. Covorul in culori rugini se intindea pe jos precum un ocean nesfarsit, iar soarele rosiatic ardea cerul ascunzanduse dupa munti. Acestia strajuiau cetatea arzanda precum niste soldati de piatra uriasi, neclintiti in fata dusmanilor.
Totul arata ca un tablou scos dintr-un basm, o imagine perfecta.
Un fosnet s-a facut auzit atragandumi atentia. O umbra se misca printre copaci. Curiozitatea m-a facut sa o urmez. Umbra acea se strecura rapid printre copacii inalti. Acum alerg ca sa nu o pierd, incet incet copacii s-au rarit, facand loc unei poenite.
Acolo in mijloc, statea un baiat intors cu spatele la mine. M-am apropiat incet, incercabd sa nu fac vreun zgomot. Cu fiecare pas inima imi batea tot mai tare, credeam ca o sa imi iasa din pipt, ii vor creste picioare si o va lua la sanatuasa. Frica imi tulbura gandirea, iar curiozitate alerga prin fiecare vena.
-Salut...eu sunt Clary... vocea imi tremura, asa ca nu am mai continuat.
S-a intors, acum stateam fata in fata. Ochii lui caprui ma priveau curiosi, cercetanduma.
-Stiu, tu esti una dintre Umbre! vocea ii era atat de melodioasa, incat te hipnotiza, precum chipul ,trupul si ochii lui.
O liniste insuportabila s-a lasat intre noi. Pasarile au zburat toate dintr-o data, iar animale agitate fugeau pe langa noi. Fugeau de ceva. Dar ce?
Foc, padurea ardea, dar mai era ceva acolo printre flacari. Nu sunt sigura ce.
Incep sa fug. Copacii si animalele imi faceau grea inaintarea.Piciorul mi s-a prins intre dou radacini de copac, smulse din pamant. Am incercat in toate modurile care imi trec prin minte sa mi-l scot, dar nimic, niciun rezultat. Si uite asa imi pierd eu orice speranta. Focul m-a inconjurat rapid. Fumul gros ma impiedica sa respir, incet incet nu am mai avut deloc aier si mi-am pierdut cunostinta.
Am deschis ochii alarmata. Ma aflu intro camera intunecata, patul pe care stau este mic si metalic, incomod chiar. Cateva fasi de lumina se strecurau printre lemnele batute cu cuie ce acopereau fereastra. Praful juca in lumina re flectoarelor,umpland camera goala.
M-am ridicat in capul oaselor, si tremurand mi-am sters lacrimile.
Ma simteam oribil, cred ca am febra.
Cosmarul asta oribil ma bantuie de ceva timp dar cel mai ciudat lucru este ca nu stiu ce sa intamplat cu mine. Amintirile pornesc di momentul treziri mele in duba, dar inainte... nimic.
Oare am fost prinsi dinou, sau ne-a salvat cineva? Ce s-a intamplat cu Derek? Unde e? Unde sunt? Multe intrebari fara raspunsuri.
Usa din lemn masiv s-a deschis, iar inauntru a intrat un baiat. Parea ca avem aceasi varsta dupa inaltime, dar pot spune ca era puternic pentru varsta sa. Cand s-a apropiat destul si i-am vazut pentru prima oara chipul angelic, am impietrit.
Era......
