Fata Din Luna

Fata si Pianul

Degetele lungi incepusera sa galopeze pe claviatura scopojita a pianilui,lasand in urma acele note hipnotice care invaluiau locuinta precum o perdea din lumina. 

  Barbatul ingheta asupra microscopului prin care analiza o placuta electronicamica precum un fir de nisip, si asculta infiorat sunetele ce se prelingeau prin incaperile casei, prin crapaturi si gaurele aparute in urma carpelii de mana a doua.  Le putea vedea cu ochii mintii. O urmarise de atat de multe ori, incat toate miscarile pe care le facea ii erau deja intiparite in minte cu o acuratete care tinea de ireal.

Se intampla din nou.

Anthony inghiti in sec si isi ridica usor capul, neincrezator la auzul pianului care zacuse mort timp de atat de mult timp. Oare auzea lucruri? Disperarea ii hranise atat de mult instabilitatea incat il facea sa auda pianul? Nu, nu era asta. El nu ar fi putut reproduce in veci sunete atat de sublime... Atat de perfecte. Ea canta din nou.

Degetele butucanoase si complet lipsite de gratie ale barbatului scapara surubelnita (care mai curand arata ca un ac) in momentul in caremelodia luo o intorsatura si mai brusca, combinand notele intr-un mod diferit, saltaret dar trist, fericit dar plin de regrete. Intru-un stil...asa cum nu mai auzise decat in urma cu cincisprezece ani.

Cu bataile inimii accelerate peste limita normalului, Antony mai ca darama masa sa de lucru si placuta la care lucrase in ultimul deceniu cand s-a ridicat si a zbughit-o pe scarile inguste care scoteau cate un nor consistent de praf de fiecare data cand cineva pasea pe ele.

Inca tremurand din fiecare incheietura a corpului sau, barbatul se apropiede usa improvizata a podului, unde muzica se auzea mai tare si mai profunda ca oricand. Precum un copil mic, acesta ingenunche si isi duse ochiul bun in dreptul gaurii cheii, nerabdator de o confirmare.Si iata ca era adevarat. In capatul podului, fix in fata feretrei mari pe care obisnuia sa o admire infricosat in copilarie, se afla pianul negru si subred. Un pian incarcat de atat de multe memorii incat in ultimii ani nici el, nice Jaina nu mai indraznisera sa se apropie de el.Dar astazi, Jaina, diafana ca o stafie, se afla pe un scaunel in fatalui, iar degetele-i lungi si gratioase dadeau viata din nou batranului instrument, dandu-i sansa sa mai reverse inca o datamelodii nebanuite care ar fi facut de rusine pana si pe cei mai mari compozitori contemporani.

Sprijinindu-se de peretele nevopsit, Antony se ridica in picioara, inca socat deceea ce vazuse. De ceea ce auzise. Ca pe vremuri. Ezitand, barbatul apasa pe clanta si mai ca facu un infarct in momentul in care usaurla neunsa, dar se linisti cand vazu ca Jaina nici nu l-a bagat inseama. De fapt, evident ca nu l-a bagat in seama. Cum ar fi putut unsurd sa auda o usa scartaind?

Vrajit, Antony ramase in prgul usii, privind spatele drept al Jainai care statea nemiscat in timp ce bratele ei se galopau haotic deasupra claviaturii, fortand din acel pian neacordat de ani de zile melodii atat de frumoase incat ar fi putut imbuna orice zeu. Icnind, Antony isi sprijini capul de tocul usii si ramase nemiscat fiind purtat de curentii melodiei ce se unduia precum un rau invizibil in jurul sau.Cuprins de mrejele muzicii, Antony o sorbea din priviri pe Jaina,care nici macar nu stia ca era acolo. Voluptatea muzicii ei, gratia cu care isi slavea arta...in ochii lui nu era nici mai mult nici maiputin decat o zeita incarnata din greseala pe pamant.

Inghitind in sec, Antony inainta, la fiecare pas greoi facand podeaua sa tipe,parca in incercarea de a atrage atentia femeii. Stia ca nu ar fitrebuit sa se apropie, dar cand fusese ultima oara cand o vazuse cantand de aproape? Trecut de toate apele, Antony parea tras spre pian- spre Jaika- de un lat invizibil. Si poate era adevart. Poate muzica era cea care ii controla corpul in clipa data.

Insa la jumatatea drumului, cand latul care il tragea spre Jaina era mai puternic, muzica se intrurpse.Atat de vulgara a fost acea tranzitie de la atmosfera aceea magca, la goliciunea realitatii, incat Anthony tresari ca fulgerat. Era atat de liniste, doar vantul ragand pe creste, inact barbatului i se paru ca totul fusese o iluzie.