Fata Din Luna

Intuneric si fum

Sper sa va placa melodia!^^

Jo o dadu la o parte pe Nazzu, si cu pasi tremurati se opri la cea mai apropiata fereastra. Ochii laptosi se holbau prin sticla geamului, dezorientati, de parca ar fi putut intr-adevar sa capteze imaginile expuse. Daca inainte era misterioasa si tainica, ascunzand orice emotie sub o perdea de putere si de indiferenta, acum privirea sa reflecta nesiguranta si chiar putina frica.

De cand se stia, fusese oarba. Multi ar fi compatimit-o, dar acest defect a venit pentru ea si cu anumite daruri. Abilitatea de a simti energia vitala a altor persoane era doar unul dintre ele. Cu ajutorul ei, putea identifica foarte usor "taria sufleteasca" a unei persoane, ca si prezentele lor. Nu conta unde erai in lume, daca traiai, Jo iti putea simti prezenta...pana cand mureai. Iar in acel moment, amprenta lui Mike disparuse din radarul ei pentru cateva clipe, si o noua enrgie isi facuse aparitia din senin. Dar nu orice fel de energie, ci una rece si care poseda o tarie care ar fi putut distruge lumi intregi. Dar aceasta statuse numai pentru o secunda, deoarece aproape imediat se risispise. Si dupa aceea Mike reaparu.

-Nazzu, Hanzo...ce s-a intamplat? Ce e asta?

Batranii se apropiara cu pasi precauti de de Jo, care ii astepta in fata geamului vechi, cu cadru din lemn negru nelacuit de ani.

-O lumina puternica... Ai simtit ceva?

Jo isi inclesta maxilarul. Fusese toata viata oarba. Nervii optici ii erau dusi pe apa sambetei. Cu toate acestea, fusese in stare sa vada lumina rosie. Pentru o secunda. O vazuse. Nu era lumina, era energie pura. Era energia unui monstru. Rece si plina de furie si de resentimente.

-O lumina rosie? intreba ea scurt, cu ochii inca atintiti pe geam.

-Rosie? Nu! Era alba!

Jo simti cum niste fiori reci ii invadara sira spinarii. Fiorii acelei prezente. Ceva se schimbase deodata. Nu isi putea explica ce, dar se schimbase. Un lucru, poate in Sensul Lumii, se schimbase complet. Pana si energia universala avea alt iz: mai rece, mai amar.

Jo era o mistica priceputa. Vazuse numeroase cazuri in care energia inconjuratoare era alterata de spirite razbunatoare, dar ceva de magnitudinea asta...?

-Doar...Ce esti tu?sopti aceasta, privirea ei contempland muntii ce se ascundeau dupa viscol.

-Cine este cine? se interesa Hanzo.

-Mike a murit si apoi a inviat.

***********************************************************************************************

In acel moment, barbatul a aflat cum se simtea Alice cand a cazut prin gaura iepurelui.

Alunecarea lina in vid se transformase treptat in cadere libera. A fost cel mai inspaimantator lucru pe care acesta il experimentase pana atunci. Frigul feroce fu inlocuit de o caldura dogoritoare, si daca la incepu fusese in stare sa mai distinga cate ceva prin intunericul acela frate cu moarte, acum ii era imposibil.

Cadea fara sens. O prabusire infinita intr-un tunel blestemat fara fund, in care cadeai si cadeai si cadeai si cadeai si cadeai...spre nimic. Incerca sa se prinda de ceva, dar singurele lucruri care se iveau din cand in cand erau maini care ii sfartecau carnea in timp ce incercau sa il agate. Renunta nu dupa mult timp.

Acela era iadul? O cadere vesnica spre nimic, fara un rost? O cadere in cadrul careia nu aveai decat sa contemplezi la ce ai trait si sa te bucuri de creaturile demonice -adica aperitivul- care incercau sa te sfasie ? Sau...poate nu era mort? Poate era o simpla oglindire a vietii sale oferita de catre subconstient? Un ultim mesaj inainte sa se duca pe veci, fara sa lase nici o urma ca ar fi trait pe acel pamant. Era posibil. De altfel intreaga lui viata a fost o cadere exact ca aceea. O prabusire spre nimic. Fara sens...la fel ca si existenta lui mizerabila. Un simplu fir de praf. Un mic accident. Omenirea.
Tot mai multe maini se prindeau de el si il sfasiau cate putin, fiecare incercand parca sa pastreze o bucatica din el -exact ca toti prietenii sai-. Mike incerca sa le evite si sa se apere, dar acestea erau persistente si ii dadeau impresia ca reuseau sa il injungie mai tare cu cat se ferea mai mult, uneori urmandul in vid pentru a-i spti lucruri. "Nu ai facut nimic!", "Prostule! Ai cheltuit o avere intreaga pentru echipamente pe care habar nu aveai sa le folosesti! Ai ruinat totul cu visele tale! Vise proaste! Proaste!Proaste!Proaste!", " Doar iluzii imature! Chiar ai crezut ca esti diferit?" .