Sweet hell

Capitolul I

           -SEBASTIAN P.O.V-

           O singură privire aruncată asupra dosarului îl făcu să se încrunte. Fratele lui avusese dreptate şi să fie sincer, ura să admită lucrul ăsta. Dar ce putea face? Trebuia să accepte adevărul. Se ridică de la birou şi ieşi afară, privind holul lung şi întunecat. Oftă şi cu paşi greoi intă în dormitorul lui, trântindu-se pe pat. De la un timp se simţea din ce în ce mai obosit, de parcă zilele petrecute în birou îi secau toată forţa. Patetic… Gândurile lui erau o învălmăşeală de culori, sunetele şi cuvinte, ce îi făceau durerea de cap să persiste.

           Şi-ar fi dorit o vacanţă. Nu, ce îşi doreşte de fapt, este să se poată pierde în aşternuturi, împreună cu secretara superbă pe care tatăl lui o angajase. Era bărbat. Avea nevoi. Trase cu putere aer în piept, contemplând tavanul cu o atenţie bizară. Îşi amintea atât de bine discuţia avută cu tatăl său după ce Jonathan please din cameră.

           F L A S H  B A C K

           Auzi uşa trântindu-se şi respiră adânc, aruncând o privire spre tatăl lui ce stătea pe scaun, privind locul în care fratele său stătuse cu doar câteva secunde în urmă. Şocul de pe chipul bătrânului era vizibil, iar Sebastian trebuia să admită, niciodată nu crezuse că Jonathan cel calm şi cu capul pe umeri va face aşa ceva. Se mobiliză, iar în câteva secunde, fu în faţa bătrânului Mars, acesta aruncându-i o privire încruntată.

           -De ce mai eşti aici? Pleacă şi lasă-mă, se răsti la el, dar şatenul nici măcar nu clipi. Era obişnuit cu astfel de reacţii şi poate de asta rămase neclintit, aruncându-i bărbatului o privire care transmitea că nu dădea nici doi bani pe ceea ce zicea el în acel moment. Cu graţie şi calm îşi sprijini palmele de biroul tatălui său, privindu-l pe acesta în ochi.

           -Dumnezeu mi-e martor că îmi voi arde, cel mai probabil, limba după ceea ce voi spune acum, dar Jonathan are dreptate, tată. Profiturile noastre scad. Clienţii pe care ne bazam ne lasă baltă. În ritmul ăsta o să rămânem pe drumuri! Lovi suprafaţa lucioasă a biroului cu mâinile, zgomotul reverberând în jur.

           -Cine te crezi să-mi spui mie ce trebuie să fac?! Ţipă nervos Luca, iar Sebastian se încruntă şi mai tare. Chiar voia să joace acel joc? Tocmai cu el?

           -Sunt fiul tău, la dracu! Şi spre deosebire de tine, eu gândesc lucid. Nu mă las condus de o ură stupid, începută de bunicul, aproape ţipă tânărul la tatăl său. Realiză însă că nimic nu avea să-l convingă, aşa că înjură în barbă şi în câteva clipe ieşi din birou, trântind uşa chiar mai tare decât reuşise Jonathan să o facă.

           E N D  F L A S H  B A C K

           Se ridică din pat înţepenit şi începu să se dezbrace, uitându-se gânditor pe fereastra dormitorului. Rămas doar în boxeri, îşi târî picioarele fără niciun chef spre baie, unde intră direct în duş, asta după ce fu gol. Stătu acolo minute în şir, ţinându-şi fruntea lipită de gresia rece. Încerca să găsească un răspuns, oricât de mic ar fi fost la problema ce începuse să distrugă liniştea familiei sale. Iar dacă asta înseamna să fie el şi Jonathan cel ce avea să îngroape securea războiul, atunci prea bine. O va face şi pe asta

           Cu ultimele puteri, căci era epuizat, se aşeză pe marginea patului şi îşi aprinse o ţigare, din care trase cu poftă, privind apoi cum fumul înecăcios se strecoară prin fereastra deschisă, piezându-se undeva în zare. Se întinse apoi, încă gândindu-se la posibilitatea de a merge la tânăra ce-l invitase să-şi petreacă seara alături de ea, dar oboseala era cruntă, aşa că imediat ce capul lui lovi perna, un somn profund îl cuprinse, trăgându-l într-o lume  întunecată şi fără vise.

_____________________________________

Ştiu că este cam scurt, dar momentan nu pot scrie prea mult căci mai este puţin din semestrul I la şcoala, aşa că timpul este scurt. Promit că mă voi revanşa.

În poză este Sebastian. Aştept comentarii şi păreri.