Danseaza Yra

6 1 0
                                    


Linistea nu m-a cuprins nici macar dupa o saptamana de zile.

Mama avea chipul tare diferit.

Ochii ei pareau adanci si cenusii iar o suta de mii de fire albe i- au aparut in par.

Nici pe mine nu ma mai incanta nimic cu toate ca aveam momente cand straluceam de bucurie alaturi de prietenele mele.

Invatam impreuna cu samanul nostru o gramada de plante si  de leacuri  multe incantatii  lungi .Insa ce imi repeta in urechea mea era  starea de a fi doar spatiu gol.Adica asa sa fie padurea natura si oameni dar eu sa ii vad ca nu este nimic.

Spatiul gol era cel mai necesar pentru ca doar asa puteam primii mesajele spiritelor.

-Danseaza azi,imi spune maestrul de ceremonii.

Toba lui afumta imi arata desenata inculori vii un sarpe incolacit care incerca sa isi inghita coada.

Vezi sa nu..... acuma eu o sa dansez ca zice el...

Si numai ca iata cum imediat ce sunetul gros al tobei tasnii am cazut intr-o stare de spatiu gol adica  pe bune chiar era nimic unde ma aflam si nimicul asta  canta in sunete primordiale.Inima mi se zbatea pana in gat iar ochii imi erau lipti atat de strans incat puteam sa jur ca cineva mi-a strecurat clei de copac pe ei.

Dansam in trupul unei alte fiinte.Si ce puteam sa simt eu la inceput a fost o durere adanca pana in centrul pamantului si de acolo acea suferinta mare trecea prin intreaga mea fiinta.Eram desfacuta in puncte care urcau pana sus colorandu-se in toate culorile curcubeului.

Ardea carnea pe mine si cadeam in adancul intunecat si iar urcam cu intreaga durere de acolo  si frica pana cand incepea sa se roteasca precum aripile unui soim deasupra mea in cercuri mari direct in varful capului.Cadeau de acolo intr-o balta de raze umflandu-se rotund in jurul trupului meu.

Nu era nimeni langa mine si cautam undeva in amintirea mea pe saman ca sa imi dea o vorba  sau un sfat.Il vedeam tacut cum si el undeva in acest spatiu gol facea la fel ca si mine.

Cadea,rotea si ridica intunericul.

Deci era ceva serios acest lucru.M-am adancit cazand intr-o stare de extaz asa cum nu mi-am putut imagina vreodata si ma pufnea rasul cum se putea asta cand eu nici macar nu existam eram nimic si totul era nimic.Il recladeam la vointa mea in alte culori si in alte forme.Vedeam norii cerului cum treceau repede si pasarile cu aripile intinse cum se lasau purtate de vant.Si mi-am zis asa pe furis ce ar fi sa fiu eu pasarea asta cu pene albastre.

Si deodata imi simteam ghearele gatul lung si directia pe care o avantam sa imi tin zborul.Penele strans lipite se zvarcoleau in adierea racorii de sus.Vocea cunoscuta a unui barbat mi-a atras atentia imediat,

,Nu te juca!treci imediat la locul tau.


Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Oct 13, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Atunci cand Trupul vorbesteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum