-Te cunosc,doar suntem colegi acum,zâmbește. Ai grijă pe unde mergi că poate data viitoare o să rămâi fără telefon.
-O sa fiu mai atenta,spun râzând
Apoi mă sărută pe obraz și pleacă. Este un băiat atât de draguț... Eu care credeam că e doar un puștan care caută doar popularitate...
După asta o iau pe Sofia,și plec la mama. După ce ajungem,mâncăm,iar apoi mă uit cu Sofia la desene. Era Tom și Jerry,preferatele mele de când eram mică.. Se pare că și ea le iubește,și e atât de dulce când râde... Apoi îmi adoarme în brațe. Este ca un îngeraș,mi-aș fi dorit să fie a mea.. Măcar eu poate aveam grijă de ea,nu ca mama ei care preferă să iasă cu barbații în loc să aibă grijă de îngerașul ăsta...
***
E din nou dimineață.. Din nou alarma aia afurisită. Opresc alarma,apoi îmi fac rutina și îmi iau o pereche de blugi rupti,un tricou negru si o pereche de bocanci negrii.. Bocancii sunt viata mea :))
Sunt în fața liceului. Mihai era în fața ușii cu niște prieteni de-ai lui. Trec pe lângă ei,și îi zic încet un ''Bună'' lui Mihai. Acesta începe să râdă,facând la fel și prietenii lui...
-Cine se crede și asta să vorbească cu mine? spune Mihai
-Cu noi nu vorbesc toate retardatele ca și tine,ține minte. spune râzândunul dintre ei
Nu le dau importanță chiar dacă atitudinea lui Mihai m-a deranjat puțin. Dar am trecut peste. Sunt obisnuită să fiu jignită,așa ca nu prea contează.
Când intru în clasă,o văd pe Ștefana foarte fericită și am întrebat-o ce s-a întâmplat.
-Am vorbit cu Robiiiiiiii,spune cu entuziasm
-Îi zâmbesc. Și de ce nu mi-ai spus mai repede? spun
-Trebuia să fie o surpriză,răspunde
-Ohh.
***
Prima ora avem engleză.. Rămân mască atunci când îl văd pe noul profesor... Este înalt,gen 1.82,brunet,cu un zâmbet amețitor,cu un abdomeeen... Puteai să îți dai seama din prima că face antrenament la sală,iar cămașa aia îi punea și mai tare abomenul în evidență ..Doamneee... E perfeeect! Are 23 de ani,și se numește David... S-a prezentat apoi ne-am prezentat și noi... Când a ajuns la mine,mă bâlbăiam.. dar a trecut repede...La fel și restul orelor... Se sună de ieșire,pentru ultima ora,iar eu imi iau geanta și dau să ies pe ușa clasei,cand dintr-o dată,văd pe cineva înalt în fața mea... Era profu' de engleză
-Maia,fi mai atentă,data viitoare poate te lovește cineva,Îmi spune zâmbind
-O să fiu mai atentă domn' profesor,raspund
Doamne... Cum poate să existe o semenea perfecțiune? Cuuuum?
***
Mă îndrept spre casă,și simt că cineva mă urmărește. Eram puțin îngrijorată deoarece era ciudat afară... Va ploua în curând... Îmi grăbesc pașii,dar simt o mână rece pe umărul meu. ''Ăsta e sfarșitul meu'',imi spun în gând,dar aud un glas tremurat
-Îmi pare rău pentru ce am spus,nu trebuia să fiu atât de rău cu tine.. Nu mi-ai facut nimic,îmi spune Mihai
-Mihai,nu sunt suparată,te înțeleg.. Mereu când ajungeți într-o gașcă mai mare,vă credeți Dumnezeu,îi spun zâmbind forțat.
-Nu e asta,doar că ei mă cred un pămpălău și trebuia să fac ceva...
-Stai liniștit că m-am obișnuit cu chestii de genu
-Îmi pare rau....
-Am multe teme,vorbim mai încolo. Bye. Îi spun făcându-i cu mâna
-Paa.
Dar după ce fac vreo 4 pași aud un ''Îmi pare foarte rău'' Dar nu m-am întors... Nu am de gând să îi mușc momeala chiar acum. Adică atunci când e cu ei,e mare om,iar când e cu mine e ca și un cățel ud?? Serios? Nu mai am nevoie de asa ceva..
