Noaptea Noastra

Capitolul 1

"Bătăile inimii lui erau accelerate. Simțea cum ii era teama, poate teama de necunoscut. El nu era obișnuit cu ea si acum sa o vada si in ipostaza asta, nu era un lucru prea plăcut. Se uita in ochii ei, caută iubirea care fusese odată. Degeaba cauta, nu mai exista.

Dintr-o singura mișcare, ajunsese lângă ea si o lua in brațe. Ea nu era socata, nu simțea absolut nimic tocmai din cauza lui. Dar îi mulțumea pentru asta, simțea un nou sentiment de care se bucura din plin. Nepăsarea.
Băiatul nu mai știa ce sa facă, ea îi garanta ca nu se va schimba si va ramane aceeași persoana iubitoare si zâmbitoare. Dar il mințise. La urma urmei fiecare dintre noi se schimba."
Se trezise brusc, plângând. A fost doar un vis isi spuse in minte. Poate ca ar trebui sa citesc mai putin. Pe cine mintea? Nu putea sta departe de lumea poveștilor. Adora sa citească, acolo nu era o fata plictisitoare. Nu, acolo era personajul principal iar acest sentiment îi placea.
Se uita la ceasul de pe perete. 7:30. Iarăși am întârziat. Se ridica grabita din patul ei si merse ținta la baie. Stia ca nu avea timp sa facă dus. Ii placea sa stea cu orele in baie.

Dupa ce isi termina ritualul de dimineața se duse la dulap. Fara sa stea pe ganduri, apuca primul tricou care ii veni in mana. Nu ii placea sa stea sa se aranjeze si nu suporta machiajul. Isi trase pe ea perechea de blugi si alerga către pat. Obișnuia sa isi lase cărțile lângă noptiera. In fiecare seara inainte de a adormi citea cate un capitol. Terminase cărțile acelea de mult dar din nefericire resursele bibliotecii nu erau nelimitate. Citise toate cărțile de acolo de vreo 5 ori fiecare. Preferata ei era Kristen scrisă chiar de mama ei inainte de a muri. Aceasta ii dedicase cartea chiar cu o zi inainte de a muri.

Isi puse cărțile in rucsac si iesi din camera. Păși cu atenție pe scari având grija sa nu cade. I se mai întâmplase asta de multe ori, de fiecare data facandu-se cu cate o mare julitură. Ajunse jos, se uita daca tatăl sau ajunsese acasa. Nu era. Niciodata nu este. Tatăl sau, Martin, era un om înțelegător si dulce. De-obicei era plecat in tot felul de delegații iar ea nu il vedea prea des dar il iubea foarte mult.
Deschise usa si o lua la fuga către liceu.

Ea nu locuia departe de liceu, la vreo zece minute departe de el, dar ea prefera sa o ia printre case. Așa nu se întâlnea nu nimeni. Nu era o persoana foarte sociabila, dar dacă o ajungeai sa o cunoști, știai ca Ti-ar sari mereu în ajutor.

Pierduta în gândurile ei, Kristen nu văzu cum ajunsese la liceu. Liceul Boodwill . Sincer, era un liceu ca oricare altul. Când făcut un pas spre intrare vazu deja toate grupurile.

Popularii. Sunt băieții aceia plini de mușchi care joaca fotbal, împreună cu îngâmfatele scolii. Laila, Clara și Iris. Sunt cele cu care nu vrei sa te pui. Te pot face popular intr-o secunda dar și te pot umili în fata tuturor.
Matthew, David și Augustin. Sunt "cei trei". Ei au o pasiune comuna. În fiecare an aleg o victima pe care o aduc în grupul lor apoi o fac de ras în fata liceului iar de obicei fata respectiva se muta din oraș.

Kristen mergea repede încercând sa nu se facă observată. Nu voia sa fie una din tințele lor. Mai avea doi pași pana ajungea la usa dar deodată o voce o striga.
- " Kristen așteaptă-ma!" Tipa Alesia, singura ei prietena. Era o bruneta cu ochii verzi. Ea avea un mare noroc, era scutita de jocul "celor trei" deoarece era fiica directoarei.
Kristen se întoarse repede si observa cum toti ochii erau pe ea. S-a zis cu acoperirea mea.