Double T

CAPITOLUL 1- Gemenii Tomlinson

-FlashBack-

Anul 1991. 8 A.M.

Razele soarelui îşi fac loc printre faldurile perdelei imaculate. Johannah Tomlinson,o tânără de 18 ani ,dormea liniștită alături de soțul ei ,Troy Tomlinson.Tupul zvelt al lui Troy stătea întins langă aceasta, ţinand-o în braţe pe draga sa soţie, Johannah. Frumoasa puştoaică era însărcinată cu Troy. Aşteptarea celor doi copii era nerăbdătoare.
Odată cu trezirea acestora,începe și micul calvar pentru tânăra noastră mămică. Stări uşoare de ameţeală si durerea de cap insuportabilă persista de acum 8 luni jumătate.
Johannah,poreclită și Jay de către soţul ei, s-a ridicat greu din patul de două persoane.Păşind uşor pe covor,a ieşit pe holul micuţ al apartamentului și a intrat în baia încăpătoare. Se aplecă peste chiuvetă și îşi dădu cu puţină apă pe față pentru a se trezi complet. Într-un moment de neatenţie,Jay făcu o mişcare bruscă și apa i se rupsese.
-Troy! a strigat puştoaica panicată.Cred că tocmai mi s-a rupt apa!Vino repede!
Troy ,ajunge rapid în baie luând-o pe scumpa lui soție în brațe :
-Iubito,mașina am lăsat-o la muncă și am venit cu Adam,colegul meu de muncă,spune Troy panicat .Hai să mergem la Avery ,poate că ne ajută ea !
Aprobă fata incet din cap si icneşte de durere. Se ține bine de el si inspiră uşor. Iese cu ea din apartament si bate la vecina lor,Avery.
-Hai Avery,deschide! s-a plâns Troy ținând-o bine pe Jay în brațe.
Avery,o femeie drăguță in vârstă de 40 de ani,deschide uşa şi îi vede pe cei doi. Le face loc să intre în apartament,dar Troy o întrerupe agitat:
-Trebuie să ne ajutați! Nu am maşina acasă şi i s-a rupt apa. Trebuie să ne grăbim! zise bărbatul rapid
Moaşa dă aprobator din cap şi se îmbracă rapid. Smulge cheile de la maşină din cuier si pleacă cu Jay şi soțul ei. Coboară rapid din bloc si deblochează maşina,intrând repede în ea. Masivul bărbat o pune pe Johannah pe bancheta din spate a dubiței.
-Inspiră,expiră! se aude vocea uşor pițigăiată a lui Avery.
Maşina porneşte ,iar Troy îşi aşază palma peste burtica soției.
-Iese! tipă panicată
-Nu,nu. Nu iese nimic acum! reacțiile lor sunt nespus de amuzante
-Calmați-va. zice moaşa şi opreşte maşina într-o parcare. Se dă jos si intră in spate. Îl dă pe Troy afară si îsi suflecă manecile.
-O să fie totul bine,sa nu te sperii! spuse Avery scoțându-şi din geantă lucrurile.
A ajutat-o să aducă pe lume pe cei doi fii ai săi. Razele lor de soare,ființele ce le vor face zilele mai bune. Gemenii Tomlinson au sosit printre ei.
Avery curăță în jur și pleacă cu aceştia spre spital pentru a nu se ivi vreo complicație. Pe drum dă cu roata de la maşină într-o groapă şi face pană.
- Hai să-mi trag una. Destinul nu ține cu noi,zice Troy nervos.
Aceștia cheamă un uber ,ce ajunge după jumătate de oră,ducându-i la spital .

-la sfarsitul zilei-

Johannah stă liniștită pe patul de spital pentru a se odihni,iar Troy ,stă lângă ea ,ținând-o de mână și admirând-o .Așteptau cu nerăbdare să își vadă minunații  gemeni .Aceștia fuseseră puși la incubator  deoarece venirea lor a fost neanunțată ,cu puțin timp înainte de când fusese plănuită.Timpul trecea greu ,Jay și soțul ei ,fiind nerăbdători să își vadă minunățiile ce le vor lumina viețile .Când ușa se deschide ,pe ea intrând două asistente ținând în brațe micuții gemeni ,Jay tresare din cauza scârțâitului ușii deoarece ațipise:
-Aveți niște copii minunați!exclamă Avery venind din spatele asistentelor.Am vorbit cu doctorul despre cum a decurs sarcina și ai primit nota 10!Felicitări ,dragilor!spune aceasta fericită
-Mulțumim tare mult !spune Jay încântată luându-și unul din fii în brațe,celălalt aflându-se deja în brațele lui Troy.
-Acum,spune asistenta dregându-și glasul,ce nume vor avea copii?!
-LouisWilliam!exclama Johannah și Troy la unison,asistentele uitându-se ciudat la cei doi tineri.
-Louis,pe "primul" venit pe lume,William pe cel de-al doilea miracol,le luminează Jay pe asistente.

   -End of flashback-

11 Septembrie  2011.

-Trezeşte-te,idiotule! țipă William lovindu-l de nerepetate ori cu perna în cap.
-Lasă-mă.
Mormăi somnoros şi dau în sus cu mâna pentru a-l face să înceteze.
   Mă foiesc puțin şi îmi pun pilota pe față. Visam atât de frumos. Un vis în care era mama,adevărata noastră mamă. Ne ținea în brațele ei călduroase și ne citea din cartea de poveşti ce îşi avea mereu locul pe raftul de sus din camera noastră.
  Buclele ei uşoare ce i se revărsau pe umeri,ochii săi albaştri şi strălucitori,buzele pline si rozalii. Acestea erau singurele amintiri ce ne-au rămas proaspete în minte legate de mama noastră biologica.
Tresar când simt ceva ud și rece. William vine cu o cană plină de apă si o varsă pe mine. Mă ridic nervos. 
-Ce dracu e cu tine? întreb exasperat
-Întârziem la liceu. Spune inocent. Zâmbeşte strâmb şi îşi pun mâinile sub bărbie mărindu-şi ochii.
   Îmi dau ochii peste cap şi îi trag una după ceafă.
-Şi de când îți pasă ție de prima zi de liceu? De fapt,de când îți pasă ție de liceu? mă încrunt şi bat uşor din picior.
-Eh,frățioare,lumea se schimbă. rade şi zâmbeşte uşor pervers.
-Deci, pe cine ai pus ochii?
-Pe nimeni,Lou. Am iubită. Îşi dă ochii peste cap.
    "Cine naiba ştie ce o mai fi prin capul lui..." gândesc şi mă aplec luând papucul de pe jos.
Arunc cu papucul în el.
-Ieşi că vreau să mă pregatesc.
-Cum spui tu,mireaso! Râde şi iese.
    Mă îmbrac rapid într-o pereche de blugi negrii , strâmți ,o cămașă albă ,largă ,iar în picioare o pereche de teniși de la Adidas. Îmi iau lucrurile necesare şi cobor rapid. Mă mai analizez puțin în oglinda de pe hol şi îmi dau cu mâna prin păr pentru a-l ciufuli.
-Gata,mireaso? Îşi da ochii peste cap
   Îmi întorc privirea către William,îl analizez din cap până-n picioare şi bufnesc in râs.
-Eu măcar îmi pun teneşi identici în picioare.
  Will îşi pleacă capul şi îşi trage o palmă peste frunte râzând. Fuge în cameră şi se întoarce in 5 minute.
  Iau cheile de la maşină din coşuleț si ieşim din casă. Mă aplec şi îl mângâi pe cap pe Max şi intrăm in garaj.
-Conduc eu! Se aude vocea sfidătoare a lui William
-Nu,mersi. Ultima oară când ai condus tu,era să cădem de pe  pod.
   Acesta pufăie şi îşi împreunează mâinile la piept. Îşi întoarce capul către mine şi spune răstit:
-Nu e corect! Dacă tata nu m-a învățat sa conduc...,spune punând botic.
   Râd si pornesc spre liceu.

Am postat primul capitol,ugh. Sper sa va placa! Enjoy :D
In colaborare cu ile_stylesT