Suflet pierdut..//TERMINATA//

27(editat)

Pe ușa vine Mateo.
-La multi ani, iubito!
-Ce vrei? Și de unde știu că e ziua mea? Stai, e ziua mea? A trecut un an de când nu am vazut-o pe Alexandra... Nu i-am scris sau vorbit. Cred că se simte îngrozitor...Spun încet.
-Da.. Atât de îngrozitor încât mi-a căzut în brate.
Pe ușa intra Alexandra care plânge cu 2 tipi care o tin.
-ALE!! Încerc să mă ridic dar e prea greu. Mă dor toate și aia 3 nu o lasă la mine. Am inceput și eu să plâng.
-La...Mul-multi a-ani... Strecoară ea printre suspine.
O arunca lângă mine și ea mă ridica brutal la piept stranganduma tare.
Incepe sa își ceară scuze și să plângă și mai tare apoi își dă seama că stau lângă scaunul unui băiat.
-Cine-i ăla?
-E un băiat. Răspund sec.
-Stiu asta prostuto! Mi-a fost dor de tine!
-Ce suflet mare am, nu-i așa? Spune Kail. Sa va las sa va vedeți așa, pe ultim moment? Ce drăguț.
Îmi adun puterile și il lovesc la moștenitori. Il iau de gât și spun:
-Spune-le sa lase armele jos.
-Hahaha...Crezi că dacă ei lasă armele jos nu sunt alții cu zecile după ușa aia?
-Nu îmi pasă.
-Armele jos!