Orizont Nou!

Cred ca e o gluma

Maya pov.

-Haide Miruna, tezeste-te ! Ma rog de prietena mea de mai bine de un sfert de ora.

Sunt sigură ca este supărată pe mine, ieri am lasat-o balta, dar nu ii puteam spune unde am plecat cu băieţii. Scaparea noastră a fost Harry, s-a oferit sa stea cu ea toată ziua ca sa ne putem rezolva problema, din cate a spus acesta, a enervat-o destul de tare încât sa nu se mai gandeasca la faptul ca am lasat-o baltă. Astăzi, trebuie sa mergem la mall, i-am promis de ieri, vreau sa ma tin de promisiune, la fel de mult cum vreau sa ii spun si de ce nu am putut ieri sa stau cu ea. Chiar o iubesc pe blondă, dar dacă ar stii cu adevarat tot ce fac eu cu băieţii, ar avea mari probleme sau ne-ar urâ, iar eu, nu vreau aşa ceva, si cred ca nici ceilalţi 4 idioţi.

-Dacă nu te ridici acum, o s-o păţeşti blondo, ii spun eu pe un ton ameninţător.

-Mmm, pleacă, spune ea somnoroasă .

-Tu ai vrut-o, spun. Ma duc in baie si iau o cană cu apă, o sa vezi tu blondo. Arunc apa pe ea si începe sa ţipe iar eu sa râd, ce faţă are, cred ca ar trebuii sa fug.

-Te aştept jos, ii spun si fug pana nu ma vad aruncată pe geam.

Miruna pov.

Nu pot sa cred, sunt udă, ăh, o sa o omor pe Maya. Ma duc sa îmi fac un dus scurt, nu îmi place apa atat de mult, ma întorc la dulapul meu si decid sa ma imbrac cu o pereche de pantaloni scurţi negrii , un tricou scurt negru cu nişte simboluri dubioase iar in picioare îmi iau tenişi negri, chiar am o problemă cu culoarea asta . Parul mi-l las pe spate si imi pun o pereche de ochelari de soare pe cap, dar nu inaite de a folosi puţină mascara si luciu de buze.

Cobor jos la bucătărie, îmi e aşa de foame, cred ca o sa leşin. In timp ce mergeam pe holul lung si priveam tablourile de pe pereţi unul mi-a atras atentia. Era un portret cu mătuşa mea, aceasta era îmbrăcată intr-o rochie lunga, rosie, ce ii contura foarte bine corpul si ii scoate formele voluptoase la vedere, arată superb. Langa ea era unchiul, o ţinea protectiv de mijloc si o privea drăgăstos, dar ce mi-a atras atenţia este de perechea minunată de gemeni din braţele lor. Un baiat si o fată cu ochii albaştri si pătrunzători, arătau ca doi ingeri, unul dintre ei trebuie sa fie Luke, dar celalalta, cine ar putea fi? Oare mai am o verisoara? Este decedată? Ce s-a întâmplat cu ea si de ce nu stiam de existenţa ei?

Decid sa las gândurile de o parte si sa ma duc sa mănânc, stomacul meu deja a început al treilea razboi mondial. In timp ce intru în bucatarie, o clătita zboară fix prin faţa mea, te-ai drogat si eu nu stiam? , ma întreabă conştiinţa mea, nu dragoste, nu m-am drogat, hai ca e buna, vorbesc cu mine însămi.

-Capu jos, striga Blake , pana sa reacţionez o clătita imi zboară fix pe lângă umărul drept.

-Esti nebun? Tip la Blake, puteai sa ma omori.

-Hai nu mai dramatiza atât, ca doar nu o fi capăt de lume, stai calmă si mănâncă, îmi spune Aiden din spatele meu, ăsta cand a aparut.

Trec pe lângă el si ma pun la masa, îmi pun in faţă câteva clătite iar în cateva minute sunt gata, spăl farfuria si dau sa plec in living.

-Frumoasă ţinută , spune Harry in timp ce intru in sufragerie.

-Multumesc, spun in timp ce ma aşez langa acesta. Ma pun cu capul pe umarul lui, iar acesta imi pune mâna după gât, ce drăguţ. Stop, cred ca mâncarea făcută de Blake era stricată. Imi simt obrajii luând foc iar Harry chicoteşte saritandu-mi ambii obraji intru-un mod adorabil.

-Luati-va o cameră, ţipă Blake râzând.

-In sfârşit şi-au recunoscut iubirea faţă de ei Luke si Maya, strigă Aiden amuzat din bucătărie.