Inca stau in usa si il privesc socata pe Ye, nu inteleg de ce a venit aici...
-Ce cauti aici?
Vreu sa par cat mai neafectata de venirea lui, sper ca imi iese.
-Nici eu nu stiu, pot sa intru? Nu pot sa citesc nimic pe chipul lui... Normal ca nu pot! Nu sunt ghicitoare...
-Te mai intrb odata, de ce ai venit?
Simt cum ma enervez incet, incet. Ar face bine sa imi raspunda.
-Pot sa intru?! Ok, ma calca pe nervi, asa ca il las sa intre.
-Simte-te ca acasa. Sarcasmul este evident in vocea mea.
Ne asezam pe canapea, pot sa spun cu usurinta ca asta este cel mai ciudat moment din viata mea.
-Deci, vrei ceva de baut?
-Apa, te rog. Ma ridic de pe canapea, si il vad cum se uita dupa mine, e ca un agent secret care inainte sa accepte misiunea isi analizeaza prada.
Ma intorc cu apa si consider ca trebuie sa vorbim.
-Uite, m-am saturat de despartiri ca in seriale. Da ok, ne-am simtit bine impreuna dar asta a fost tot, poate ca a fost un moment cand am crezut ca va fi mai mult, dar m-am trezit la realitate. Dau drumul la telivizor ca sunet de fundal, pentru ca ce zic ma surprinde si pe mine, chiar il plac, dar e mai bine asa. Si nu stiu de ce ai venit aici, daca vrei sa fim prieteni bine, foarte bine, ne uitam la un film si atat. Daca vrei un prieten cu beneficii, usa e acolo.
In tot timpul in care vorbesc se uita in gol, nici macar nu clipeste.
- Da, ai dreptate. Spune intr-un final.
Deci ce zici de un film? Imi propune acesta. Am ramas socata pentru cateva secunde pentru ca nu stiam ce o sa aleaga.
-Da totusi, de ce nu putem fi prieteni cu beneficii? Ăhh, chiar trebuia sa ma intrebe asta!?
-Pentru ca din acest moment m-am decis ca vreau sa am o relatie serioasa, cu o persoana serioasa. Isi pune teatral mana pe inima si spune:
-Ma simt jignit, vrei sa zici ca eu nu sunt o persoana seriasa?
- Hai doar sa ne uitam la film, bine?
Aproba dand din cap, asa ca pornesc filmul Gone.
-Da nu inteleg.
Ce mai e acummm?
-Ce nu intelegi? Imi dau ochii peste cap.
-Cum sa vrei o relatie seriasa, adica cati ani ai, 20?
Ca sa ii evit intrebarile merg in bucatarie sa iau ceva de rontait si 2 pahare cu suc. Imi dau seama ca nu mi-am terminat cerealele, da nici nu imi mai e foame, am si uitat ca sunt franta de obosita. Duca bolurile in living, apoi merg iar dupa suc, stau putin si ma uit in gol, intrebandu-ma daca are dreptate, am doar 20 de ani, trebuie sa imi traiesc viata, sa ma distrez. Dar stiu si consecintele, daca o sa fiu iar cu el, o sa ma indragostesc tot mai tare, de nu ma mai repare nici Dumnezeu daca imi da cu nucleara in cap. Sper ca am facut ce trebuie.
Merg la Ye cu paharele de suc, si ma pun pe canapea, uitandu-ma la film.
***
Simt cum cineva ma ridica si urca scarile, sunt prea adormita sa realizez ce se intampla, asa ca prefer sa adorm la loc. E un sentiment asa ciudat, adica dorm dar totusi aud ce se intampla in jurul meu. Sunt pusa pe pat, cu capul pe pieptul lui, si ii aud vocea melodiasa cum fredoneaza Shape of you. Asta clar ma face sa adorm.
***
Cand ma trezesc vad ca e noapte, sunt singura in pat, deci a plecat... Stau pe spate si ma benoclez la tavan, imaginandu-mi cum ar fi viata mea daca nu era asa complicata. Mi se face foame asa ca merg in bucatarie, ma uit in frigider dar nu gadesc nimic ce imi place asa ca o sa comand o pizza. Ma duc in living si pe masa gasesc un bilet unde scria negru pe alb "Adio!..." Ma simt putin ranita, dar nu grav, da imi place de el da sunt asa indragostita, am mai spus faptul ca daca mai stateam cateva nopti cu el, probabil se intampla inevitabilul. Dar se pare ca universul ale alte planuri pentru mine. I-au biletul si il arunc la gunoi.
