Vraja

Fața diavolului

Se crăpa de ziuă, Ilona era de mult trează... era îngrijorată, dacă nu va învinge demonul? Dacă din cauza ei lumea va fi înrobită?

Esmeralda se trezi și-i spuse: „Copila mea... binele va învinge răul, prin tine răul va dispărea!"

Așa au pornit devreme, înainte ca lumea să înceapă să mișune prin oraș, să caute un cadavru al unui credincios... mai întâi au vrei ficat prin arhivele orașului și au descoperit că într-unul din cele 3 cimitire era îngropat u părinte, păritele Bartolomeu, care în tipul vieții făcea minuni, deci trebuia să fie un om mai presus decât credincios.

Documentul arăta că preotul fusese îngropat în cimitirul de la marginea orașului, așa că au pornit numai decât într-acolo. Pe la ora prânzului au ajuns la cavoul preotului. Esmeralda făcu o vrajă și ușile se deschiseră numaidecât, dar mormântul era gol, cineva mutase trupul sau poate nici nu fusese înmormântat acolo.

Î acel moment fata se gândi: era preot, de ce ar fi îngropat într-un cimitir cu oamenii de rând și nu în curtea unei biserici? Și exact atunci își aminti că mereu când venea de la cor avea în calea ei o plăcuță de marmură neagră, cu o cruce pe ea, așezată într-o parte a curții bisericii.

Au mers numaidecât acolo, dar deja soarele era la apus, Belzebut urma să vină după ofrande...

Esmeralda deschise plăcuța prin magie și dădură de trupul părintelui Bartolomeu. Atunci Jimmy îi spuse:

-Nu o să reușești!

-De ce spui asta, Jimmy? Nu mai crezi în prietenia noastră?

-Nici nu am crezut vreodtă!

Atunci băiatul luă forma adevărată a demonului... avea coarnele negre și pătate de smoală, pielea arsă, mutilată de flăcările Iadului, ochii înflăcărați și dinții ca niște săbii. Pe loc cerul începu să ia o culoare sângerie și era brăzdat de fulgere.

-Tu, femeie, servitoarea mea, credeai că mă vei păcăli? Că ascunzând fata de mine nu o voi găsi? Am știut de dinainte de planul tău prostesc, dar am avut-o sub observare pe Ilona, i-am indus viziuni, i-am dat puteri... am ademenit-o spre ceilalți sclavi ai mei!

Biata fată fugea îngrozită cu o coastă a părintelui în mână... din spate auzi cum Belzebut îi devora mama. În acel moment a spart un geam al bisericii și cu un ciob s-a tăiat clătind coasta cu sânge.

-Vino după mine, dihanie, dacă mă vrei!

Atunci biserica a luat foc din temelii, silueta demonului se vedea prin flăcări. A luat-o pe Ilona de gât și a sufocat-o. Cu ultimele puteri fata i-a înfipt coasta în inimă, iar Belzebut dând un răget cumplit a dispărut pe vecie.

Ilona a simțit înainte de clipa morții cum picăturile de ploaie îi mângâie corpul... se simțea în sfârșit purificată...