Gândul Domnului

Capitolul 2- Necunoscutul

Afară soarele strălucește pe cerul senin de un albastru liniștitor. Nu se vede nici un nor pe cer. Vântul suflă încet ca și când te-ar mângâia. Mirosul de flori proaspăt înfloriite inundă văzduhul. Florile mici și firave se observă printre firele de iarbă. În timp ce admir acest tablou ca de poveste simt două mâini care mă înconjoară. Mă uit sã aflu cine este și îl văd pe el: băiatul visurilor mele. În timp ce mă uit în ochii lui verzi ca smarldul îi zâmbesc. La fel face și el. Mă îmbrățișează mai tare și îmi șoptește:

- Ce mai face frumoasa mea?

Mă întorc cu fața la el și îi răspund:

- Te așteptam.

- Se pare că așteptarea a luat sfârșit. îmi spune râzând. Vrei să ne plimbăm?

Eu dau aprobator din cap. El mă ia de mână și începem să ne plimbă râzând și vorbind. Timpul trece și se apropie apusul soarelui. Noi doi stăm așezați pe iarba verde. El culege o floare si o pune la urechea mea. În lumina soarelui care apune părul lui de un roșu ca sângele are niște reflexi nemaivăzute. Amândoi zâmbim, iar el îmi pune o mână pe față și începe să se apropie tot ma mult de mine. Eu mă uit vrăjită la el. Buzele lui sunt la un milimetru de ale mele. Mai e puțin...puțin...și deodată aud soneria telefonului. De ce?? De ce trebuia să sune chiar acum telefonul? Întind mâna după telefon și îl iau uitându-mă cine mă sună. E Angela. Nu putea să sune și ea mai târziu? Răspund somnoroasă și puțin nervoasă.

- Alo...

- Neatza Nat. Ce faci? întreabă prietena mea.

- Oare ce puteam să fac?

- Sper că nu te-am trezit.

- Fix asta ai făcut. Nu putea măcar să mă lași să îmi termin visul? Era aşa de frumos...

- Offf...scuze dar nu ştiu când visezi tu frumos sau nu...

- În fine...de ce m-ai sunat?

- Te-am sunat ca să îţi reamintesc că diseară mergem la film.

- Ştiu, ştiu. Nu trebuia să îmi reaminteşti.

- Am vrut să fiu sigură dacă nu cumva ai uitat peste noapte.

Râd.

- Nu sunt chiar aşa de uitucă.

- Apropo, ieri te-am văzut preocupată de ceva? De ce?

- Ămmm...nimic important.

- Sigur?

- Te-am minţit eu vreodată?

- Nu.

- Bine. Deci ne vedem diseară în faţa cinematografului e bine?

- Bine. Ne vedem atunci. Pa.

Închid telefonul şi îl aşez pe noptieră şi îmi reiau poziţia de somn. Stau aşa câteva minute după care mă plictisesc să şi mă dau jos din pat. Merg la baie după care mă schimb şi merg jos în bucătărie ca să mănânc. Acolo este mama care îmi pregătește micul-dejun.

- Bună dimineața Nathalia! Cum ai dormit?

- Destul de bine.

- Ți-am auzit telefonul sunând de dimineață. Cine era?

- Era Angela. M-a sunat ca să îmi reamintească de filmul de diseară.

Mama așează mâncarea în fața mea.

- Și la ce film veți merge?

- Nu știu. Vom vedea atunci pe moment.

- Merge și Hotsuma cu voi?

- Nu. Spunea că are niște treabă și nu poate veni. Totuși mi se pare ciudat că nu vine și el cu noi. De obicei vine la film.

- Probabil vrea să își ajute părinții la treabă.

- El nu prea e cu treaba... Dar totuși cred că știu care e motivul...

- Care?

- Ieri iubitul lui Hotsuma s-a despărțit de el. Am aflat asta ieri când mergeam la școala.

- Probabil. Acum lasă asta și mănâncă.

- Bine mama. spun și încep să mănânc ce am în farfurie.

După ce termin de mâncat mă întorc în camera mea unde încep să fac curat, continuând cu restul casei.

                                                                                   * * *

În sfârșit am terminat cu treaba prin casă. Este seara. Ar trebi să mă pregătesc pentru film. Mă îmbrac într-o pereche de blugi negri, o bluză albastră și o geacă neagră de piele. Mă încalț cu o pereche de teniși și îmi las părul desprins. Îi spun la revedere mamei și plec spre cinematograf. În fața cinematografului o aștept pe Angela de...zece minute. Oare pe unde umblă fata asta? Ce ar fi să o sun. Iau telefonul și o sun. După puțin timp aceasta îmi răspunde.

- Alo. Angela?

- Da. Ce-i?

- Pe unde umbli? Te așteptat în fața cinemaului de zece minute.

- Scuze Nat. Doar că nu mai pot să vin. A venit verișoara mea la mine și trebuie să stau cu ea. Îmi pare rău.

- Nu puteai măcar să mă suni să îmi spui că nu poți veni? Bine că m-au sunat dimineaţa devreme.

- Ufff...iartă-mă Nathalia.

- Offff...bine...bine...te iert. 

- Ești cea mai bună. Ne auzim mâine. Bine?

- Bine. Pa.

- Pa. îi spun şi închid telefonul.

Plec din faţa cinematografului nervoasă la culme pe Angela şi mă îndrept spre casă. Acum îmi vine să merg acasă la ea şi să o strâng de gât. Dar lasă că o prind eu mâine. Merg linistită pe trotuar întorcând din când în când capul în urma mea deoarcere simţeam cum cineva mă urmăreşte. Privirea cuiva era aţintită asupra mea aşa că m-am grăbit să traversez strada. Îm plină stradă simt că picioarele mele au îngheţat. Nu mă pot mişca! În secunda următoare văd cum vine o maşină care vine în viteză spre mine. Nu şpot să mă mişc. Nu vreau să mor! Maşina este la un metru de mine. Şoferul se uită speriat la mine în timp ce pare că încearcă să oprească vehicolul. Încep să ţip şi îmi închid ochii în timp ce îmi acopăr capul cu mâinile. În secunda următoare simt cum sunt luată pe sus de cineva. Mă opresc din ţipat şi îmi deschid ochii. Sunt în braţele cuiva care mă ţine protector. Mă desprind de acea persoană şi mă uit la ea. E un băiat destul de înalt, brunet, cu părul lung iar în lumina lunii ochii lui au reflexi argintii. E îmbrac într-o pelerină neagră.

- Eşti bine? mă întreabă acest necunoscut în timp ce se uită la mine insistent.

- Ămmm...da. Sunt bine. Mulţumesc.

- Ar trebui să fi mai atentă data viitoare. 

- Voi fi. Mulţumesc încă o dată. Acum ar trebui să plec.

- Lasă-mă să te conduc acasă. 

- E drăguţ din partea ta. Doar că...ămm...pot să mă descurc şi singură. Nu am nevoie de o gardă de corp.

Necunoscutul oftează uitându-se în jos vizibil trist.

- Bine. Fă cum vrei.

Eu mă mai uit o dată la el după care mă întorc şi merg spre casă. Vocea acelui băiat îmi pare cunoscută. Dar şi faţa acestuia parcă am mai vazut-o undeva...până acum. Dar unde? Şi când?

Sfârşitul capitolului 2!

Sper să vă placă acest capitol!!! Şi îmi pare rău că nu am mai scris la nimic până acum. Doar că nu îmi merge calculatorul. Mai am o şansă pe tabletă... În fine. Vă las să citiţi.