Cum nu am avut voie sa ies din casa , sunt nevoita sa iau autobuzul , avand in vedere ca nu stiu sa conduc o masina.Ma indrept grăbită spre stația de autobuz , sperand sa nu-l fii prierdut .
La naiba! Trebuie s-o iau pe jos!
30 de minute mai tarziu , ma aflu lângă padurea din apropierea casei , incep sa ma grăbesc stiind ca mai am vreo 10 minute pana acasă. Un fior mi-a străbătut corpul atunci cand cerul a fost acoperit dintr-o data cu nori gri , picături de apa au început sa cada din nori din ce in ce mai repede. Am fost nevoita sa ma ascund sub un stejar mare. Padurea era cufundată intr-o liniște suspecta, doar ploaia isi spunea cuvantul , in padurea parca moartă .
Zgomotul unor tufișuri , m-au facut sa tresar si sa-mi întorc capul imediat spre sursa zgomotului, iar in secunda următoare 2 varcolaci au iesit din ele , maraind unul la altul , fiind pregătiți sa se atace , am ramas incremenita langa copac , asistant cu teama la lupta ce tocmai sa pornit , nu eram in stare sa ma misc, as fi vrut sa o iau la fugă , dar tot ce puteam sa fac era sa ma uit neputincioasa la această încăierare .Aproape se omorau între ei , cand alți 4 au iesit la iveală separandu-i pe cei doi , abia acum am observat ca cei 5 aveau ochii aurii spre deosebire de celălalt care avea ochii roșii , iar cei 4 care au sosit s-au așezat in spatele celui cu ochi roșii.
Eram terifiata , si sigura ca in orice moment ma vor observa si va fii vai de mine. Si am avut dreptate , doar in câteva secunde 6 perechi de ochi ma priveau furioși , abia cand unul dintre ei voia sa se apropie de mine , corpul meu s-a dezmorțit iar picioarele mele practic au început sa se miste , fara sa-mi dau seama eram deja in fata casei.
Am intrat rapid in casa , încuind usa in urma mea , m-am sprijinit de usa metalica incercand sa-mi recapat respiratia . Ce dracu s-a intamplat ? Varcolaci in Darkerville? Okey , probabil a fost doar imaginatia mea , sper.
-Hope , draga , tu esti? vocea mamei ma face sa tresar si sa ma uit la femeia care se uita ingrijorata la mine.
-Da mama , eu sunt !
-Esti bine?
-Da , doar ca am pierdut autobuzul , si a trebuit s-o iau pe jos , nimic grav.
-Va trebuii sa vorbesc tatăl tau , trebuie sa te învețe sa conduci, afirmația mamei ma face sa cred , din nou , desigur , ca ceva e putred la mijloc.
-Mm, sigur , de ce nu, spun nesigură , ma intreb ce va zice tata.
-O sa vorbim la masa , acum fugi si schimbate , intr-o ora sa fii jos, si cu astea spuse , se indrepta spre bucatarie iar eu urc scările , intrand in camera mea.
* * * * * * *
-Deci , cum a fost la școală? tata sparge liniștea , cu o intrebare la care ma asteptam.
-A fost bine , mi-am facut o prietena.
-Asta-i super scumpo, spune mama încântată, scumpule ar trebuii s-o înveți pe Hope sa conducă , adaugă facandu-l pe tata sa se înce cu mancarea.
-Nu vad rostul draga, rostește tata , facand-o pe mama sa tranteasca furculita in farfurie.
-Roger, azi a pierdut autobuzul , a trebuit sa vina pe jos , nu înțeleg de ce trebuie sa depindă de cineva pentru a o aduce acasă, vocea mamei s-a ridicat cu cateva octave , facandu-l pe tata sa-si inghita discursul care probabil urma sa-l spună.
-Fie, dupa ce mancam am sa-l sun pe Jonson , sa vad daca joi poate sa te bage, in examen.
-Super, spun si il iau in brate, te iubesc.
CITEȘTI
Sfidând destinul
JugendliteraturDarkerville , un nume ciudat , un oraș și mai ciudat . Toate lucrurile iau o întorsătură neașteptată pentru Hope Evans în momentul în care părinții ei dispar fără urmă. Dar totul devine din ce în ce mai greu atunci când află că viața celor dragi es...