Sfidând destinul

La dracu' ,masina mea!

Cum nu am avut voie sa ies din casa , sunt nevoita sa iau autobuzul , avand in vedere ca nu stiu sa conduc o masina.

Ma indrept grăbită spre stația de autobuz , sperand sa nu-l fii prierdut .

La naiba! Trebuie s-o iau pe jos!

30 de minute mai tarziu , ma aflu lângă padurea din apropierea casei , incep sa ma grăbesc stiind ca mai am vreo 10 minute pana acasă. Un fior mi-a străbătut corpul atunci cand cerul a fost acoperit dintr-o data cu nori gri , picături de apa au început sa cada din nori din ce in ce mai repede. Am fost nevoita sa ma ascund sub un stejar mare. Padurea era cufundată intr-o liniște suspecta, doar ploaia isi spunea cuvantul , in padurea parca moartă .

Zgomotul unor tufișuri , m-au facut sa tresar si sa-mi întorc capul imediat spre sursa zgomotului, iar in secunda următoare 2 varcolaci au iesit din ele , maraind unul la altul , fiind pregătiți sa se atace , am ramas incremenita langa copac , asistant cu teama la lupta ce tocmai sa pornit , nu eram in stare sa ma misc, as fi vrut sa o iau la fugă , dar tot ce puteam sa fac era sa ma uit neputincioasa la această încăierare .

Aproape se omorau între ei , cand alți 4 au iesit la iveală separandu-i pe cei doi , abia acum am observat ca cei 5 aveau ochii aurii spre deosebire de celălalt care avea ochii roșii , iar cei 4 care au sosit s-au așezat in spatele celui cu ochi roșii.

Eram terifiata , si sigura ca in orice moment ma vor observa si va fii vai de mine. Si am avut dreptate , doar in câteva secunde 6 perechi de ochi ma priveau furioși , abia cand unul dintre ei voia sa se apropie de mine , corpul meu s-a dezmorțit iar picioarele mele practic au început sa se miste , fara sa-mi dau seama eram deja in fata casei.

Am intrat rapid in casa , încuind usa in urma mea , m-am sprijinit de usa metalica incercand sa-mi recapat respiratia . Ce dracu s-a intamplat ? Varcolaci in Darkerville? Okey , probabil a fost doar imaginatia mea , sper.

-Hope , draga , tu esti? vocea mamei ma face sa tresar si sa ma uit la femeia care se uita ingrijorata la mine.

-Da mama , eu sunt !

-Esti bine?

-Da , doar ca am pierdut autobuzul , si a trebuit s-o iau pe jos , nimic grav.

-Va trebuii sa vorbesc tatăl tau , trebuie sa te învețe sa conduci, afirmația mamei ma face sa cred , din nou , desigur , ca ceva e putred la mijloc.

-Mm, sigur , de ce nu, spun nesigură , ma intreb ce va zice tata.

-O sa vorbim la masa , acum fugi si schimbate , intr-o ora sa fii jos, si cu astea spuse , se indrepta spre bucatarie iar eu urc scările , intrand in camera mea.

* * * * * * *

-Deci , cum a fost la școală? tata sparge liniștea , cu o intrebare la care ma asteptam.

-A fost bine , mi-am facut o prietena.

-Asta-i super scumpo, spune mama încântată, scumpule ar trebuii s-o înveți pe Hope sa conducă , adaugă facandu-l pe tata sa se înce cu mancarea.

-Nu vad rostul draga, rostește tata , facand-o pe mama sa tranteasca furculita in farfurie.

-Roger, azi a pierdut autobuzul , a trebuit sa vina pe jos , nu înțeleg de ce trebuie sa depindă de cineva pentru a o aduce acasă, vocea mamei s-a ridicat cu cateva octave , facandu-l pe tata sa-si inghita discursul care probabil urma sa-l spună.

-Fie, dupa ce mancam am sa-l sun pe Jonson , sa vad daca joi poate sa te bage, in examen.

-Super, spun si il iau in brate, te iubesc.