Porțile răului sunt deschise...

42 5 1
                                    

-Hope , strigătul mamei ma face sa ma ridic imediat , constatând ca a observat bara îndoită a masinii. La dracu.

Am coborât rapid scările recapituland scuza pe care trebuie sa i-o spun .

-Hope ce inseamna asta? ma intreaba mama , atunci când am ajuns langa ea.

Dar m-am blocat , masina nu mai avea nicio zgarietura , iar mama îmi arata de fapt florile pe care le-am călcat din greseala .

-Îmi pare rău pentru flori , mama! M-am grabit aseara , promit ca am sa plantez altele după ce ma întorc de la scoala!

-Nu-i nevoie scumpo am sa le plantez eu mai tarziu , dintr-o data ochii mamei au inceput sa strălucească , tu trebuie sa ai grija de tine , nu se stie niciodată ce se va putea intampla, trebuie sa înveți sa ai grija de tine si de cei pe care ii iubesti , sa înveți sa te controlezi ! Si cel mai important lucru , nu uita, portile răului sunt deschise întotdeauna!

-Ămm , bine mama , tu... te simti bine?

-Desigur scumpo , de ce nu m-as simti bine, spune în momentul in care ochii s-au oprit din strălucit.

-Am intrebat doar ca sa ma asigur , eu ...ar cam trebuii sa ma duc sa ma pregătesc , stii tu , ăm... pentru scoala, spun fiind bulversată de ce a scos mama pe gura.

-Sigur scumpo.

Am plecat în grabă de langa mama , urcând în camera mea. Okey, totul e normal , probabil doar mi s-a părut , a fost doar o faza , nu cred ca o sa se mai repete , sper.

Decid sa-mi alung gândurile despre posibila posedare a mamei , cautandu-mi ceva cu care sa ma îmbrac . Intru în dressing si îmi aleg un hanorac grena , o pereche de blugi skinny negri , apoi ies din dressing pentru a-mi aranja un pic parul si pentru a-mi aplica un strat de fond de ten şi unul de rimel.

Am coborât repede scările , luandu-mi un mar din fructiera punandu-l in geantă , am aruncat o privire prin sufragerie constatând ca tata nu este acasă si nici mama , am intrat în bucătărie sperând sa gasesc vreun bilet sau ceva , dar nimic , am în...

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Am coborât repede scările , luandu-mi un mar din fructiera punandu-l in geantă , am aruncat o privire prin sufragerie constatând ca tata nu este acasă si nici mama , am intrat în bucătărie sperând sa gasesc vreun bilet sau ceva , dar nimic , am început s-o strig pe mama , dar niciun raspuns.
Ce naiba! Acum 10 minute era in grădina . Am iesit repede din casa cu toate ca eram desculta, am cercetat cu atentie gradina , dar nici urma de mama.
Am intrat din nou in casa pentru a ma incalta , mi-am luat cheile urmând sa plec , dar nu inainte de a lasa un bilet pe frigider , sunt sigura ca se vor întoarce , or fi avut o problema la munca.
În orice caz , am iesit din casa si ca sa fiu sigura m-am mai uitat o data in jur , grădina nu părea afectată de ceva deci nu putea fi răpită , nu-i nici măcar o urmă de masina sau oameni , mi-am îndreptat privirea spre poarta ,nu părea sa fie forțată zgariata, mi-am ridicat privirea uitandu-ma spre casa vecinilor , am rămas în loc pentru câteva clipe holbandu-ma la un fel de umbra care intr-un fel seamana cu un om, dar sunt mai mult ca sigura ca nu-i om. Nu puteam sa ma misc, eram parca blocată .

Sfidând destinul Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum