Killing me softly

1. Cine esti?

Am 18 ani si nu am avut un iubit sau prieteni. Au fost cativa care  se numeau prieteni, dar nu erau adevarati. . .

-Petrecerea lui Misa-chan a fost grozava!

-Si mama ei a facut tort.

-A fost foarte bun!

-Eh? Mi-Misa-chan a dat o petrecere? Fe-felicitari. 

-Oh, scuze. Te-am sunat sambata si nu erai acasa, deci nu te-am putut invita.

A fost o minciuna . . .

"Am fost toata ziua acasa. As fi vrut sa manac tort, ha ha''

Lucruri aproprioate se intampla destul de des.

***

- Ce dragut e!

-Va manca orice atata timp cat e iarba.

-Esti sigur ca e ok sa ii dam asta?

-Nu iti face griji.

-Ah, e adevarat, va manca.

-Vezi?

'' E atat de dragut."

***

-Um, ieri, iepurele clasei a murit. Se pare ca a mancat ceva rau, dar. . . Stie cineva ceva despre asta?

-Tu trebuie sa fi!!

-Te-am vazut. Erai in sala epurelui ieri!!

-Ce ai facut!!

- . . .

-Ma-Mackenze-chan. . . a spus sa incercam sa il hranim "deoarece va maca orice". AM spus nu, dar . . . ne-a fortat sa ii dam ceva iarba ciudata.

-Eh. . . Misa-chan. . .

-Bine, poti sa pleci acasa.

-Hollister a spus!!

-Mi-misa . . . misa-chan!!

Nimeni nu s-a intors chiar daca strigam si nu au cerut ajutor sau sa se intoarca. Imi aminteac noaptea ceea. Tot corpul ma durea groaznic. Dupa asta, nu am mai vrut sa am prieteni. Chiar daca as fi avut, m-ar fi ranit. Am observat ca nu am nevoie.

Dupa incidentul cu politia, a trebui sa ma mut. Nu mai puteam sa stau acasa ca sa nu dristrug evidentele de la locul crimei. Singurul loc care mi-l puteam permite este intr-un cartier partial parasit aflat in partea opusa a orasului.

In fata casei, peste drum, era un brunet care fuma pe scari. Privirea lui sare de la camionul cu mobila la mine. se ridica si zambeste.

-Hei, sunt Sangwoo. Te-am vazut pe la scoala. Acepti o invitatie la un ceai ca un bunvenit? spune brunetul cu un zambet tiparit pe fata.

-Merci, dar trebuie să îi supraveghez.

-Stai aici și privește. Pleacă inecet mangaindu-mi obrajul cu aluniță. Hei ascultați aici, daca va dispărea ceva voi prelua situația. Vocea lui e intimidantă la fel că înălțimea și umerii lui. Haide, e rezolvat.

Casa e ordonata.

-Papucii.

-A da, scuze.

-Ceva preferințe?

-Ceai negru, daca ai. Îmi aruncă o privire surprinsă urmată de un zâmbet.

-Locuiesti singura?

-Aparent, da.

-Ai un iubit sau ceva . . .

-Nu chiar.

-Parintii tai, cum sunt? Nu sunt speriați că fetița lor sta intr-un cartier al golanilor?

-Esti un golan?

-Haha, nu. Îmi dau toată silința să fiu un gentleman.  . .

-. . .

-Iti e frig? Privirea lui devine îngrijorată.

-Putin.Chiar nu ai de ce sa te îngrijorezi.

-Stai aici . . .

-Mackenze.

-Merg aduc o pătură.

Bucătăria e mare. Liniștea e intrupta de sunetul usor al lanțurilor trase pe podea.

-Hei, nu aveam decât patura de pe pat. Îmi pune un jerseu peste umeri. E puțin cam mare dar ar trebui sa îți tina de cald.

Am continuat să vorbim despre nimicuri legate de școală și locul de munca.. .

-Sti, intr-o zi am sa vin sa te vad la cafenea. Chiar sunt curios sa te vad imbracata că o menajera. Haha

-Mai taci. Simt cum obrajii imi iau foc.

. . .Până când un bărbat a venit să spună că au eliberat tirul.

Încep să îmi desfac jerseul până când brunetul îmi trage fermualul până sus.

-Pastreaza-l, până când îți vei gasi toate hainele va dura ceva. Nu vreau sa răcești.

-E așa dragut din partea ta. Multumesc.

-Nu ai pentru ce. Daca ai nevoie de ajutor, ști unde locuiesc.

-Haha, rămân datoare.

_______________________________________

Am terminat primul capitol. Scuze pentru greșeli aveam mintea la firul poveștii.

Daca nu ați citit manhwa aveți un link pe prima pagina. Momentan sunt
15 capitole traduse in engleza.