ANother part of me

I .

Mă opresc la staţia la care el coboară şi încerc să-l iau în braţe , dar mă opreşte :

- Stai , vreau să-ţi zic ceva ...

Îi analizez cu atenţie fiecare mişcare şi aştept să aflu ceea ce voia să-mi spună . Câteva momente poziţionat în faţa mea , se holbează puţin la mine , apoi trage aer în piept şi buzele lui încep să-mi şoptească nişte cuvinte :

- Uite , Annelisse  .. murmură el , spunându-mi pe numele întreg , ceea ce însemna faptul că avea să-mi zică ceva ce va schimba totul , radical , vreau să ai grijă de tine , să nu încalci promisiunea noastră şi să .. să nu mă mai cauţi , okay? Înţelegi? îi privesc faţa palidă şi ochii-n lacrimi şi mă străduiesc să nu plâng de faţă cu el , apoi îi răspund scurt cu " okay " 

Dau să plec şi simt cum o mână rece mă prinde de încheietură şi mă trage cu putere spre ea . Îmi pune cealaltă mână pe faţă şi mă sărută apăsat pentru câteva minute , când se retrage îmi simt faţa udă şi observ cum amândoi ne ştergem de lacrimile blegi 

- Aşteaptă .. mai ştii când am zis că te voi ţine în braţe până o să-ţi treacă ..ştiu că nu o să pot , dar măcar voi încerca , ţip eu după el şi văd cum vine uşor spre mine cu un zâmbet tâmp . 

Îl strâng în braţe  mai bine de cinci minute şi îi mângâi spatele , amândurora ne era greu să ne luăm rămas-bun , dar trebuia să o facem , asta era alegerea lui şi eu trebuia să o accept chiar dacă ştiam că nu e cel mai strălucit lucru . Îşi presează buzele reci pe fruntea mea şi-mi aruncă un " adio , bebe " plecând şi luându-mi tot ce aveam mai bun . 

Asta a fost tot . S-a terminat definitiv . Ies pe partea opusă a celei pe care el s-a dus şi simt cum toată durerea mă copleşeşte. Golul din mine devine din ce în ce mai dureros şi adânc , iar eu încerc să văd drumul din faţa mea , dar lacrimile îmi inundă toată privirea şi simt cum am să mă prăbuşesc în văzul tuturor , simt cum cedez , cum starea de boală incurabilă mă năvăleşte şi mâinile mele tremurânde ascund chipul copilului care avea să sufere mai rău decât oricând . Am pierdut tot , de la prieteni  până la el , dar şi persoana mea , persoana care eram . Mi-am distrus singura şansă la fericire .

 Timpul se scurge şi las viaţa să treacă pe lângă mine fiind doar un spectator ce priveşte exponatele unui  muzeu , mi-aş dori ca şi durerea nesfârşită să se scurgă asemenea noţiunii de " durată " , dar supravieţuiesc unui război dur , dintre mine şi singurătatea amintirilor noastre , îmi consolez inima cu momentele frumoase , cu speranţa că vei vedea cât de mult aparţii sufletului meu , cât de mult rău îmi provoacă simpla ta absenţă . Scriu despre tine , despre noi , scriu de frică , de frică.. iubitul meu , ştiu că ai să găseşti ceea ce-ţi doreşti , într-un final şi nu sunt pregătită de asta . Nu am fost vreodată pregătită să te văd plecând , să ştiu că nu-ţi mai pot da mesaje ca înainte , să ştiu că nu mai pot să te sun sau să te văd când vreau , să ştiu că tu ai dat uitării iubirea noastră , să ştiu că toate chestiile ce ţin de afecţiune nu le voi mai primi de la tine , de acum încolo , să fie cineva , altcineva în locul în care eu am fost odată , să nu-ţi mai aud vocea niciodată , să nu-ţi mai împărtăşesc lucruri , să nu ne mai certăm şi împăcăm , să nu ne fi cunoscut niciodată . 

Trebuie să mă comport ca şi când nu te ştiu , ca şi când nu m-ar afecta nimic din ce faci , ca şi când nu ştiu că exişti şi tu prin universul acesta , ca şi când totul nu s-ar fi întâmplat . Trebuie să-mi păcălesc mintea şi inima că tu " ai murit " , că ce am avut noi n-a fost real , a fost doar un vis plăcut şi s-a sfârşit mai repede decât ne aşteptam . Trebuie să fac asta pentru tine , dar cel mai mult pentru mine ca să-mi găsesc liniştea . Trebuie să păcălesc lumea că-s bine , că am trecut de tine , că sunt iar eu , aia plină de viaţă , că nu mai am o treabă cu nimic de genul şi că totul e perfect , roz , lapte şi miere . Nu atât de exagerat , căci s-ar sesiza micul meu joc de teatru şi lumea ar începe să-şi pună întrebării la adresa stării mele de spirit , ceea ce mi-ar îngreuna toată situaţia , mi se rupe sufletul pătat când cineva mă întreabă " cum mai sunt / esti okay ? " iar eu trebuie să îi mint pe toţi şi să merg mai departe , dar asta e . 

Asta e ce se întâmplă în lume . Orice om întâlneşte pe parcursul vieţii nenumărate suflete în corpuri diferite , suflete bune , suflete rele , suflete pure . Toate cu un rost , toate aceste apariţii ale oamenilor în vieţile noastre au un scop bine definit , ne ajută să ne dăm seama de anumite lucruri ce pot ţine de măştile ascunse ale persoanelor , de greşilele noastre , ale lor , de ceea ce vrem să fim , să se întâmple şi de ceea ce nu vrem . Ne dăm seama de ce impact au cei din jurul nostru asupra noastră , de cât de mult punem suflet , de diferenţele de gândire dintre fiecare persoană , de capacitatea de a ierta , de a gândi la rece în orice situaţie , de a rezolva , de a strica , de a repara , de a te adapta , de a te schimba , de a face bine , de a face rău . Toate aceste probe ale vieţii experimentate cu ajutorul oamenilor , ne fac pe noi diferiţi , speciali , ne fac oameni . Ne modelează , ne maturizează şi ne creează ceea ce definim noi conceptul de personalitate . Suntem dependenţi de oameni  până într-un punct şi astfel descoperim cu adevărat ce se merită şi ce nu , însă la sfârşitul zilei chiar dacă ai 1000 de oameni lângă tine , potriviţi , nepotriviţi , cel mai important lucru este să te ai pe tine . Să-ţi ştii adevărata valoare şi să nu te mai laşi influenţat de alegeri sau de orice  e negativ din exterior , tu eşti cel mai important pion pe mapa asta . 

" nu ştiu ce faci cu viaţa ta , te rănesc .. ştiu că m-ai pierdut şi o ştii şi tu prea bine , tot ceea ce faci acum ţine doar de timp şi de tine , dar cel mai bine ştiu că după asta o să te preţuieşti mult şi o să vezi că cea mai importantă persoană eşti tu şi că fericirea ta contează cel mai mult " asta ar trebui să ţii minte şi tu sufleţel .