ATENTIE! -Cuvantul "ciudat" va fi folosit de 'n' ori.- Scuze, dar asa am simtit.
Asta este tot ce gandeste Jacqueline, iar ca sa va simtiti mai "normal", cred, o sa fie cu "stiti voi" etc. Sper ca nu va deranjeaza. Kisees :*
_____________________________________________________________________________
Mama era speriata. Cine stie ce i-a facut acel mostru. De ce il numesc monstru cand stiu ca e tatal meu? Acum putin timp eram izbita de un perete de ciment de acest barbat. Pofta de a ucide se vedea in ochii lui care se transformau incet in unii rosii.
Nu pot trece peste ce s-a intamplat cu mama prietenei mele.
Pentru care, am fost aproape omorta. Ceea ce este ciudat. Eu nu pot muri, defapt. Ceea ce face chestia asta si mai ciudata decat este. Sau nu ar trebui sa fie?
Ma dau peste cap din niste lucruri banale, dar totusi.
*
A fost o inmormantare destul de lejera. Dinou.
Ciudat.
Diferita de toate celelate. Cred ca intr-un mod bun.
Ciudat
Nimeni nu a plans, dar au fost fortati din cauza unui ritual ciudat. Tot e ciudat in ziua de azi. De ce ma mir ca repet cuvantul asta cand este complet normal sa il folosesc.
Nu ar trebui sa gandesc asta. Dar o fac. Nu mai suport. Daca o mai fac mult, sunt sigura ca va exploda ceva. Bun.
Ritualul. Ne-au adus la mormantul neamului lor. Se pare ca nimeni nu a mai fost pe aici. Asta mi-e confirmat de ciorile care stau cate patru-trei pe pietrele de mormant, oh si de buruienile care ieseau la lumina. Katherine plangea langa mama ei, tinand-o de maneca. O imagine terifianta, care iti rupe sufletul. M-am dus la ea si am tras-o dupa mine. Am imbratisat-o si ne-am indepartat de acel loc.
Ne-am rezemat cateva morminte mai departe, facand ciorile sa zboare.
O femeie de culoare, stropea pe trupul neinsufletit cu apa. Nu o cunosc. Imi e frica sa ma uit la fata doamnei McCharty . Mereu am avut vise cu oameni apropiati mie, murind. Nu vreau sa fie adevarate.
Katherine se calma incet si o aud suspinand.
"Trecem si peste asta, ai sa vezi." ii soptesc la ureche, si o mangai pe cap. "Nu prea cred." imi spune fara glas.
"Katherine?" striga femeia
Katherine isi intoarce capul incet si alearga la ea, lasandu-mi mainile in aer, din imbratisarea lunga pe care am avut-o. Nu vreau sa raman singura, asa ca o urmez.
Lacrimile inca erau pe fata ei, iar femeia a intins o lingura de lemn spre obrajii ei palizi.
Ii colecteaza lacrimi, zicand o rugaciune. Mai pot spune inca odata "ciudat"? Atunci credeam ca mi-am dat seama ce o sa faca cu ele. O amintire sau -. M-am inselat.
A ridicat pleoapa si a lasat mica lacrima sa curga pe ochiul ei. Desi nu am vrut sa ma uit. A trebuit. Parca ma impingea cinneva sa privesc cum fac restul. Poate ei le vad lucruri esintiale pentru o inmormantare, dar eu le vad
Ciudate. Foarte ciudate si fara sens.
In acel moment, femeia ma priveste ca o lupoaica, de parca a auzit ceea ce gandeam. "Da, am facut-o." spune. iar celalti au inceput sa se holbeze la mine, eu lasandu-mi ochii sa priveasca buruienile.
Katherine se apropie de mine si imi sopteste: "O sa ma razbun."
*2000*
"Serios?" rade isteric, Kath.
"Nu sunt eu cea beata ca o portocala, aici." rad si eu cu ea.
"Ok. Tu esti ca un .. un mar? Nu stiu." rade si mai tare.
"Aveti nevoie de o escorta? E cam tarziu pentru voi fetelor. In New York? Huh. Poate va rataciti." intervine un barbat, inalt cu o voce antrenanta.
"Nu, multumim." si ne vedem de drum. Orasul asta e plin de ciudati. Imi e dor de vechea Louisiana. Dar nu mai am nimic acolo. Totul a fost daramat. Distrus. Pamantul a fost revendicat. Eu nu am facut nimic impotriva. Am stat sa vad cum se naruie totul. Acum ce pot face este sa imi plang de mila.
Dupa cateva glume prostesti si un toc rupt, ajungem in fata blocului . Luminile erau aprinse in toata cladirea.
Ne facem loc pintre un grup de baieti, dar nu scapam de fluierat. Oh, daca ar stii ce sunt eu si ce pot sa le fac, nici sa treaca prin fata mea nu mai au curajul. Dar ii las, sunt destul de ametita.
Cine m-a pus sa stau cu Kath? Oh, da. Eu.
Simt ceva ca se leaga de gatul meu si rad. "Inceteaza Kath ! Suntem in fata blocului. Nu te mai car."
"Ce ai femeie? Sunt chiar aici." Imi spune si o vad in dreapta mea.
Ma intorc rapid si imping persoana care ma tinea strans de gat intr-o mare adunatura de gunoi. Era baiatul de mai devreme. Acesta isi revine repede, si se repeda pentru a doua oara la gatul meu. E clar.
E vamipr.
"Nu poti ucide un original." rad si il imping dinou.
"Original?! E-e-ea nu a s-s-pus de un original" spune balbaindu-se, terifiat.
"Oh. Da?" ii spun triumfatoare si ii rasucesc capul pentru a il ucide.
Ma intorc cu spatele, asteptandu-ma sa dau de Kath, dar nu e. "Aici !" aud. Era ea, privind terifiata dintr-un tufis.
"Huh, aia? Ce ai vazut tu a fost un nimic." rad la expresia ei nedumerita.
"Cum zici tu." imi raspunde, iar eu deschid usa blocului.
_________________________________________________________________________
Avem coperta noua. Yaaaay. Va place? Este facuta de @maddie856. ♥
Care sunt gandurile voastre pe acest capitol? Si.. cine credeti ca este "ea"? :3
Va iubesc ♥,
Mogli. (sau Ale)
YOU ARE READING
The Hibrid (Pauza)
Hombres Lobo"Ti-as dori un an nou fericit, dar am un sentiment ca ar fi putin indecent la locul unei crime." El a fost un vampir. Ea a fost un varcolac. La scurt timp s-a aflat ca ea era insarcinata. Vampirii nu pot procrea. Acest lucru a fost un miracol pentr...
