Pe câmp solitară
cu petalele-i vopsite
zâmbeşte mândră
o floare albastră.
Şi-şi plânge-n uitare
fraţii şi surorile
ce fără de salvare,
'şi-au petalele veştejite.
Fumurii nori, însă
în urmă nu lasă
altceva decât
tristeţe şi dezastre.
Iar ea -
veştejita, draga floare albastră,
e singură pe vecie, dar tot învaţă
să lupte, să trăiască.
CITEȘTI
Floare albastră
Poesía• Solidaritatea nu o găseşti în fiinţele puternice fizic, ci în cele ce stăpânesc voinţa supremă •
