Se trezise. După două zile prelungi în care a dormit fără să viseze, s-a trezit.
Deja i se părea un fapt consumat.
Nopți nedormite, pentru ca ntr-un final să doarmă câteva zile la rând și să se trezească repetând din nou și din nou.
Se săturase! Doamne cât se săturase!
Nu mai putea duce povara.
De multe ori se gândi că era mult mai bine dacă își elibera sufletul de trup, dar de fiecare dată își aducea aminte de felul în care muriseră cei dinaintea sa. Nu voia să sfârșească în felul acela.
Nu era o persoană creștină, dar credea în păcat, iar cel mai mare păcat i se părea suicidul.
După ce își mai reveni din gânduri, coborî la parter fără să facă zgomot. Cadeobicei. Nimeni în castel.
Cei care mai mișunau pe acolo erau doar servitorii.
Se pălmui mintal pentru că încă nu îi intrase în cap faptul că nu mai locuiește nimeni înafară de el în clădire.
Într-un fel îi lipsea să coboare din cameră și să își vadă familia la masă, în sufragerie.
Rămâneau doar niște amintiri pierdute pentru el. Nu mai avea pe nimeni, doar o mare încurcătură cu care se pricopsise datorită bătrânului său tată care nu se putuse abțini nici din mormânt să-i controleze viața într-un fel.
Minunat. Își spuse Christian. Nu puteai să-ți dormi somnul de veci fără să mă lași cu niște probleme pe cap.
Christian Sinclair își iubise părinții. Ținea la ei mai mult ca la ochii din cap, iar tatăl lui reușise să-l lovească unde îl doare mai tare.
Știuse dintotdeauna că fiul său nu avea degând să renunțe la libertatea sa de bunavoie, așa că, în testament, inclusese pe ultima sută de metri o condiție pe care băiatul trebuia să o ndeplinească pentru a putea căpăta averea.
Vestea venită din partea asociaților tatălui său nu-i picase prea bine, dar ce putea să facă?
Este prima mea carte, fiți vă rog blânzi :)
