Povestea unui urs de plus

💟1 an💟

Stăteam pe raftul de lemn al unui magazin din Moscova. Eram proaspăt adus din fabrica Tolstoi,într-o cutie de carton,pictată violet. Aceasta era legată cu o fundă frumoasă,de culoarea pufului de rață. Pe partea din față,aveam o "ferestriucă":un dreptunghi mare din folie de plastic, care permite clienților să mă privească, şi vice-versa. Aşteptam cuminte ca cineva să mă cumpere. Nu eram foarte sigur,deoarece eram înconjurat de jucării frumoase. Magazinul era mare şi foarte frumos: pereții pictați cu personaje, câteva statuete frumoase,şi o mulțime de rafturi,mese,şi tejghele. Pe ele se află jucării minunate:căluți de lemn,de toate culorile,maşinuțe frumoase,căsuțe colorate,de plastic,păpuşi,de toate mărimile:mari,cât să le ții în brațe,sau mici,mici,micuțe,micuțele,mititele care abia să le ții în palmă. Unele aveau păr bălai,lung pentru fetițele ce adoră să-l pieptene. Altele,cu păr de tăciune,împletite frumos ,cu codițe şi cosițe de tot rangul. Cele mai multe,se mândreau cu rochițe dantelate,cusute cu floricele şi alte micuțe minuni. Unele purtau pălărioare,ca nişte doamne din societatea burgheză. Totul în jurul meu era frumos lucrat,eu fiind doar o piesă din acest decor magic. După 3 ore de aşteptare,însă,cineva m-a remarcat. Era un domn drăgut şi zâmbitor, înalt,cu ochelari. Mă luă de pe raft,mă privi cu ochii săi ciocolatii şi blânzi şi rosti:
-Я хочу купить этот плюшевый мишка(Aş dori să cumpăr acest ursuleț de pluş.limba rusă)
Vânzătorul mă luă şi îmi împachetă cutia cu o hârtie frumoasă de împachetat,cu pisicuțe în pijamale. Nu mai vedeam nimic,însă am auzit cum m-a pus într-o pungă de hârtie
-Благодарим за покупку у нас. Мы надеемся, что ребенок наслаждаться этим.
(Mulțumim că ați cumpărat de la noi. Sperăm ca copilul dvs.să se bucure de el.)
Domnul îşi târâia un troller,eu stăteam în el. Am ajuns la aeroport,unde am aşteptat două ore bune apoi am auzit avionul decolând şi am adormit.
Nu ştiu cât timp am adormit,dar când m-am trezit,am auzit nişte voci:
-Bine ai venit,scumpul meu!
-Bine te-am găsit! Cum o mai duci ,draga mea? Şi ce mai face fetița lui tata? A păpat bine?
-Nici nu ştii ce bine mănâncă. E dolofănică. E foarte cuminte:doarme ca un îngeraş şi nu plânge aiurea.Tu? Cum a fost procesul?
-L-am câştigat! Sunt foarte fericit. In plus,am fost promovat pentru asta. Pe deasupra,am o soție minunată şi un îngeraş mic. Nu cred că pot fi mai fericit. Crăciunul ăsta va fi cel mai bun care a existat!
Aşadar,deci am fost luat pentru a fi cadou de Crăciun. Mă bucur şi eu foarte mult,văzând că am nimerit într-o familie atât de minunată. De abia aştept ca micuța noastră să deschidă cadourile.
-E bine că ai ajuns înainte de Ajun. Credeam că procesul va fi mai lung. Totuşi,mă bucur incredibil de mult pentru tine,Ray. Apropo,doreşti să mă ajuți să facem mâncare? Aş vrea să gătim nişte cookies cu ciocolată albă şi nişte brioşe cu glazură aromată. Am găsit nişte rețete deosebite pe internet şi cred că ne vor place.
-Sigur,scumpo! Sper ca şi lui Jamie să îi placă!
Nu îmi venea să cred că deja este Crăciunul. Când eram în magazin,toate păpuşelele şi câțiva căluți de lemn dicutau despre acest Crăciun. Spuneau că e ceva minunat,şi că vor să fie  cumpărate cu această ocazie. Sper că voi înțelege ce e ăla Crăciun.
Am auzit că toată lumea se culcă,părinții se puseră în pat,iar din camera micuței se auzea o cutiuță  muzicală. Mai auzisem câteva cutiuțe muzicale în magazin,pictate cu stele,însă aceasta scotea un sunet de-a dreptul minunat. Încetişor ,lin,ca o vioară,cu uşoare note ce semănau a harpă. Un cântecel ce mă adormi şi pe mine imediat.
Acum,după o zi,m-am trezit. Toată familia e în extaz:se aud foşnete,farfurii şi sunete din bucătărie. Eu aud deasupra mea clincheturile unor clopoței şi ceva de plastic sau de sticlă ciocnindu-se uşor cu alte obiecte de acest gen. Încă nu văd nimic,însă aud soția lui Ray,zicând:
-A venit Moş Crăciun! Hai să desfacem cadourile!
O auzeam pe micuța Jamie râzând de undeva de deasupra mea. Cred că era în brațele mamei sale.
Fetița cobora uşor şi lin până când i-am auzit papucei ce făcusera contact cu podeaua. Am auzit un micuț bubuit,şi-a pus o mânuță. Ea trăgea de foaia de împachetat,se auzeau foşnituri. Sunetul foşniturilor şi a râsului îmi gădileau urechile,aşa de frumos şi inocent...
-Da mami,uite ce cadouaş frumos!spuse mămica. Dă la mami să desfacă.
-Meu mama. Spuse micuța hotărâtă.
-Da,e a tău,mămiță,dar dămi-l să îl desfac.
Deşi micuța ținea cutia mea cu toată forța,mama a reuşit să mă ia cu uşurință. A rupt uşor hârtia,în sfârşit permițându-mi să văd. Era o doamnă tânără foarte frumoasă. Avea părul de culoarea turtei dulci,tuns în trepte,până la umeri şi ochii căprui ca ciocolata neagră. Avea pielea măslinie,ce i se potrivea mânuşă cu trăsaturile sale proaspete şi delicate. Avea un zâmbet frumos,cu nişte buze trandafirii ce se arcuiau formând gropițe în obraji. Avea nişte cercei discreți,cu pietre de opal şi uncolier frumos,de argint cu pandantiv cu fluturaş. Era îmbrăcată cu un pulovăr bleumarin,tricotat din lână,şi cu nişte pantaloni negri de trening. Această doamnă minunată îmi desfăcu apoi cutia,şi îmi tăie cu grijă capsele ce mă țineau legat de cutie. Mă luă uşor cu mâinile,şi mă înmână bebelui.
-Poftim,Jamie. Acum e al tău.
Acum aveam ocazia să o studiez pe Jamie,fetița cu râs de înger. Avea un moț de păr castaniu,ochişori ca de păpuşă,cu o sclipire curioasă în ei. Avea trăsăturile părinților ei. Cu obrăjori trandafirii şi mari, un zâmbet angelic şi piele fină de bebeluş,era încântătoare. Mă lua,mă scutura,mă invârtea şi se juca în toate felurile cu mine. L-am observat în spatele mămicii pe Ray,domnul drăguț care m-a cumpărat pentru Jamie. Apoi,privind în jos,funda de culoarea pufului de rață tăiată,hârtia cu pisicuțe în pijamale ruptă,iar cutia pictată violet,desfăcută,cu un colț îndoit. Lângă,am văzut punga de hârtie,albă,care avea desenate nişte inimioare roz bombon şi avea pe ea numele magazinului.
Ce Crăciun frumos!