Povestea unui urs de plus

🏢3 ani🏢

Între timp,Jamie a mai crescut şi acumulat noi experiențe. Vorbeşte mai fluent şi a călătorit mai mult. Am mers cu ea în parc,în alte oraşe,la diferite magazine,monumente,am perindat ceva această țară. Acum am venit chiar din vacanța de la mare. Am stat o săptămână la Valencia,în Spania. O stațiune frumoasă,cu o mare minunată:curată şi liniştită,de o culoare turcuaz şi o strălucire mai frumoasă ca a unui diamant şlefuit. Ne jucam în nisipul fierbinte,ce părea că e aur,datorită sidefului ce strălucea mai tare ca stelele. Din când în când,Jamie mergea în mare însoțită de Ray,pe când eu rămâneam cu Ginger,care stătea pe prosop ca să"îşi facă un bronz frumos". Zău,câteodată nu înțeleg femeile,de ce nu vin în mare să se distreze,ci stau pe un prosop sau şezlong,ca nişte bursuci care hibernează. Oricum, Jamie a reuşit să înalțe un castel de nisip,ajutată de Ray,cu turnulețe şi şănțuleț. Îşi aduse păpuşele cât degetul de acasă şi le oferi această locuință. Cum reuşi, nu înțeleg,dar a făcut scărițe numai bune pentru măsura lor şi două cămăruțe în care încăpeau.
Apoi,pe la ora unsprezece,când soarele devenea arzător,plecam spre hotel. Mâncam înghețată,vizitam obiective turistice,cum ar fi Oraşul Ştiințelor,Bioparcul sau parcul Gulliver. Făceam chiar şi shopping,după pofta lui Ginger. Apoi,seara reveneam la mare,unde apa era caldă,iar soarele nu mai ardea. Aceste zile parcă desprinse din rai trecură mai repede ca gândul. Acum e din nou toamnă. Astăzi e o zi specială,Jamie merge la grădiniță. Părinții emoționați,au îmbrăcat-o şi pe ea elegant,o rochiță de culoarea caramelelor cu căpşuni,pe care micuța le adoră,nişte cercei cu fluturaşi,iar moțul ciocolatiu,care deja e lung,prins cu o pamblică roşie. Pornim voioşi,cu toții ,spre grădinița care este la vreo câteva minute distanță. Întrăm într-o clădire cărămizie,unde suntem întămpinați de holuri pline de copii. Unii plângeau,alții vorbeau sau se jucau. Jamie,însă,admira fluturaşii şi florile lipite pe pereți. Le povesteşte părinților cum ar fi vrut de fapt ea să îi aranjeze. Moduri creative,ce ea dorea să le pună în practică. Înaintam pe holuri până găsisem clasa lui Jamie.
Era una destul de încăpătoare. Educatoarea ne aştepta la catedră,având un zâmbet minunat. Avea pe ea catalogul,nişte flashcard-uri şi un lap-top. I-a făcut semn lui Jamie să se aşeze pe unul dintre  scaunele puse în semicerc. Mai stăteau lângă ea şi alți copii,dintre care o fetiță negresă. Jamie fu imediat foarte curioasă şi intră în vorbă cu ea:
-Eşti din ciocolată?
-Nu, dar sunt Ivy şi am patru ani,zise,arătând patru degete,şi două luni.Pe tine cum te cheamă?
-Jamie şi am trei ani şi şase luni.
Apoi începură să discute despre păpuşile lor,desene animate, şi părculețe. În scurt timp,părinții plecară,iar educatoarea se prezentă:
-Mă numesc Claire Stevens şi sunt învățătoarea voastră. Sunt foarte încântată să vă văd,albinuțelor! Vreau mai întâi să me prezentăm,apoi vom face nişte joculețe şi vom citi o poveste,în regulă?
Toți copiii au aprobat şi au făcut ce era plănuit. Ziua a trecut repede,iar acum ne întoarcem de la grădiniță,voioşi şi cu zâmbetul pe buze.