Jurnal

Luptă pentru ceea ce iubești!

Există momente în viață când fiecare dintre noi crede că a ajuns la capătul puterilor, că e secătuit de vlagă, că viața sa nu mai are niciun sens. Acel moment în care toți îți spun că ești puternică, dar tu ești deja la pământ și simți că nu te poți ridica. Acel moment în care nu ești bolnav tu, ci sufletul tău. Așa suntem noi, oamenii, ne îmbolnăvim sufletul, făcându-l să fie rece și fără pic de sentiment. Ne îmbolnăvim sufletul din cauză că nu știm să îi oferim ceea ce el are nevoie, anume iubire. În loc să iubim pe cine este mereu alături de noi și ne iubește necondiționat. Dar, asta este. Nu noi ne alegem viața, ci viața ne alege pe noi. Noi trebuie doar să o acceptăm și să mergem înainte încercând să nu ne arătăm tristețea față de ceilalți. Mulți ne spun cât de frumos e zâmbetul nostru, dar ei nu știu că acel zâmbet e de fapt o mască și că în noi sufletul urlă și plânge cu lacrimi de foc. Plânge pentru că suntem atât de egoiști încât alegem să suferim din cauza cuiva care nu merită nici un gram din suferința noastră, în loc să ne bucurăm de ceea ce avem și să iubim pe cei care ne iubesc. Suntem atât de egoiști că nu știm să trăim fiecare clipă cu tot sufletul și lăsăm viața să treacă pe lângă noi. Sunt alții, oameni cărora zilele le sunt numărate, dar care se bucură de fiecare clipă și nu irosesc viața. Am putea să spunem că ei sunt mai fericiți ca noi. Deși știu că nu au mult de trăit, nu lasă asta să le stea în calea iubirii și iubesc până la ultima răsuflare. Așa ar trebui să fim și noi, să ne bucurăm de fiecare zi ca și cum ar fi ultima. Dar, nu cred că vom putea vreodată. Suntem atât de preocupați să suferim după cei care ne-au lăsat cu inima crăpată, încât uităm că în jurul nostru sunt oameni care ne iubesc și ar da orice să împărtășească această iubire cu noi. Însă, asta nu ne oprește sufletul din a plânge, ba din contră, parcă ne îndeamnă să luptăm pentru cei pe care îi iubim așa cum luptă ei pentru noi...