Totul va fi bine...

3

Capitolul 3
La aceeași masă cu dușmanul

Cristian

       Vocea soției mele mă îndeamnă să îmi mut privirea de la viermele zâmbitor la ea. Tremură din toate încheieturile și se vede, cu ochiul liber, că nu îi place să îl aibă în preajma ei pe nemernic. Mă îndepărtez de Morgan și Ruggero pentru a-mi strânge soția în brațe.

       Câteodată mă întreb cum reușim noi, cei din familia Esposito, să stricăm fericirea persoanelor de lângă noi. Simpla noastră prezență le cauzează probleme. Se pare că avem un har aparte de a semăna disperare și tristețe, fie că ne dăm sau nu seama de acest lucru. Cum a putut Cristina să se prezinte aici cu nemernicul de Ruggero? Probabil că nu știe nimic. Poate nu știe cine este și ce i-a făcut iubitei mele.
       — Sunt aici! Nu o să îl las să îți facă rău, îi șoptesc la ureche, iar ea se strânge ghem la pieptul meu.
       — Nu vreau să le stric nunta tinerilor căsătoriți! aud vocea lui Ruggero și îmi ridic capul din scobitura gâtului femeii aflate la pieptul meu, pentru a-l privi.
       — Bine gândit, prietene! Atunci suntem cu toții pe aceeași lungime de undă, îl aud pe Morgan vorbind, dar cuvintele lui m-au făcut să fiu mai suspicios decât am fost până acum și îi cer explicații suplimentare, din priviri.
       — De când purtați voi doi astfel de conversații?

Emily își ridică capul din ascunzătoarea ei și li se adresează, înaintea mea.
       — Vă cunoașteți? întreb și eu, văzând că nu au de gând să răspundă ca să ne lămurească.
       — Ce părere aveți dacă lăsăm cearta, scandalul și lămuririle pentru altă dată? Nu ar trebui să le stricăm mirilor momentul de fericire.

Ruggero încearcă să aplaneze din nou situația tensionată. Face un pas în față și îmi întinde mâna, în semn de pace, dar îi rămâne în aer, căci nu am de gând să fac vreun pact cu Diavolul.
       — Vreau să știu de ce este el aici? Dacă vreți să nu stricăm atmosfera, mai bine ați vorbi!

Tot corpul îmi tremură de nervi. Nu mai înțeleg absolut nimic din ceea ce se întâmplă și după încordarea afișată pe chipul soției mele, pot spune că și ea este în aceeași situație ca și mine.
       — L-am obligat eu! mărturisește Cristina, ca și cum ar fi lucrul cel mai normal.

Modul în care îl ține de braț, dar și zâmbetul bolnav pe chipul ei, îmi dau de înțeles că a luat-o razna rău de tot.
       — Tu ai făcut ce? întrebăm la unison eu și Emily, uimiți, fără să înțelegem mare lucru din explicația ei.
       — L-am adus aici cu forța! Simplu și ușor ca bună ziua! Ce este așa de greu de înțeles nu știu!

Cristina își pune corpul în mișcare, trăgându-l după ea pe Ruggero. Trece pe lângă noi și se așază la masă, lăsându-ne cu gurile căscate.
       — Cristian! îmi atrage Emily atenția. Nu este locul potrivit pentru un scandal! Ce zici dacă ne prefacem că totul este în regulă?

Vrea să fie puternică, dar o trădează corpul, care îi tremură, și tonul răgușit. Dau din cap în semn de aprobare și o strâng încă o dată la pieptul meu.
       — Crezi că o să reușim? o întreb și îmi așez fruntea peste a ei, apoi îi sărut buzele lejer.

Nu mă simt în largul meu știind că o să stau atât de aproape de viermele acesta, dar mai ales când mă gândesc că acesta o să își țină privirea asupra soției mele.
       — Încercarea moarte nu are! Trebuie să aflăm ce se întâmplă între ăștia doi. Ceva nu îmi miroase bine și vreau să știu totul! Nu îmi place când rămân în urmă cu știrile despre grupul nostru de nebuni, spune ea, iar de data aceasta este mult mai convingătoare, iar eu sunt de acord cu tot ce a spus.