Totul va fi bine...

2

Capitolul 2
Pregătiri de nuntă și un musafir nepoftit

Emily

După toate cele pătimite seara trecută, azi sunt cu fundul în sus. Cel puțin, așa m-a catalogat mama când a venit să mă ia din fața casei, cu noaptea în cap. Chiar dacă ceasul de la mână indică ora opt și jumătate, mie îmi cad ochii în gură de somn și casc încontinuu. Cearta cu Cristian m-a pus pe gânduri. Neîncrederea, dar și frica că ar putea să mă înlocuiască, m-au ținut trează aproape toată noaptea. El a adormit buștean, la puțin timp după ce ne-am împăcat, dar pe mine, remușcările și starea de agitație pe care o simțeam, nu m-au lăsat să închid ochii decât câteva ore. Oftez și îmi închid ochii pentru câteva secunde, în timp ce mama face pe șoferița model. Mă rog lui Dumnezeu să înceteze cu întrebările și să îmi ofere câteva clipe de liniște și pace. Însă am realizat ceva foarte important. Azi, totul este împotriva mea.
Drumul acesta parcă s-a terminat înainte să înceapă, căci mama a oprit deja motorul și mă așteaptă să cobor din mașină.

- Rochia aceasta îți vine de minune, mă trezește la realitate vocea pițigăiată a mamei, când îmi deschide portiera, pentru a putea coborî.
Entuziasmul din glasul ei mă face să mă strâmb și cobor din mașină. Dar mama ignoră reacția mea și îmi prinde ambele mâini în ale sale, îndemnându-mă să fac o piruetă, pentru a mă observa mai bine.

- Mulțumesc, mamă! spun plictisită și pe jumătate adormită.
Încă îmi blestem neatenția din dimineața aceasta. Nu ar fi trebuit să răspund la telefon, fără să verific cine mă caută.

- De la care casă de modă ai cumpărat-o? începe interogatoriul.
Câteodată, mă întreb dacă vede bine. Chiar nu a observat cât de adormită, plictisită și obosită sunt?

- Nu e important! Am cumpărat-o din același magazin din care și-a cumpărat Marco costumul de mire.

- Atunci sigur te-a costat o avere!
Fără să aștepte răspunsul meu, îmi întoarce spatele și mă trage după ea spre o clădire, unde ne așteaptă prietena ei, Mary.
Sub pretextul că nu știu să mă pieptăn sau să mă machiez singură, am fost luată pe sus, din patul meu și din brațele calde ale soțului meu, pentru a ajunge în fața prietenei pricepute, dar curioasă din fire, a mamei. Îmi pregătisem în gând câteva replici acide la adresa mamei, dar le-am înghițit pe toate. Am realizat că nu este momentul și nici locul pentru o discuție în contradictoriu cu mama. Aș fi vrut să îi amintesc scumpei mele mămicuțe că nu a fost de acord, la început, cu relația dintre mine și Cristian. Drept urmare, a încercat să mă cupleze cu nemernicul de Ruggero.

- Doamne, cât ești de frumoasă, Emily!
Mary, prietena mamei, mă face să dau uitării acele amintiri și mă readuce la realitate, de îndată ce pun piciorul în salon. Mă prinde de braț și mă îndeamnă să iau loc pe unul dintre scaunele libere, apoi mă observă în oglindă.

- Soțul ei este principalul vinovat, îi spune mama prietenei sale.

- Soț? Nu știam că te-ai căsătorit? comentează aceasta, uimită de dezvăluirea mamei.
Este ciudat că nu s-a lăudat până acum cu faptul că m-am căsătorit.

- A fost ceva restrâns, îi răspund și îmi las privirea în pământ, rușinată.
Știu ce va urma și nu îmi place. Urăsc saloanele de frumusețe. Aici iau naștere cele mai multe bârfe.

- Chiar dacă nu am fost eu cea care te-a făcut frumoasă în ziua aceea, mă bucur pentru tine, spune Mary.
Urmează un moment de liniște și chiar am crezut că am scăpat ieftin. Dar mă ia durerea de cap când bietele mele urechi aud următoarea observație.