Cap V - Piesa de teatru

3 0 0
                                    

Am ajuns acasa cu corpul frant si inima plina de bucurie . Am reusit sa vorbesc cu fata de care imi placea . Parca nimic nu mai conta acum pentru mine . Apa, mancare, ba chiar aer, nu mai aveau importanta pentru mine . Ma simteam ca in al noualea cer.

Parintii mei au decis ca sa ne relaxam dupa acea intamplare din Paris, sa mergem la o pieasa de teatru in centrul orasului. Am intrebat daca o pot invita si pe Laura. La spusa asta, s-au uitat amandoi la mine si au inceput sa rada. Tata spuse printre rasete :,,Ti s-au aprins calcaiele dupa fata asta, nu gluma " . Cand am auzit asta m-am inrosit tot. Parca eram o rosie in bataia soarelui.

Au spus ca poate sa vina si ea, atat timp cat nu o sa ii suparam. La auzirea acestei vesti, am sunat-o imediat pe Laura si am intrebat-o daca vrea sa vina. Din pacate a spus ca este foarte ocupata si nu poate, daca e cu alta ocazie. Toata fericirea mea a disparut brusc.
Am mers fara ea la teatru, doar cu parintii mei. Fiind noi in oras, a durat in jur de 20 de minute pana am gasit teatrul, prin urmare am intarzit si la piesa. Am intrat si timp de doua ore nici nu cred ca am clipit la cat de captivanta era povestea. Pe la sfarsit, se aude un om, care se afla cu un rand in fata noastra cum striga : Nu regret nimic ! Dupa care s-a auzit o explozie atat de mare incat parti din tavan au inceput sa cada peste cei care erau in sala.

Am inceput sa alerg catre iesire, si in panica creata m-am pierdut de mama si tata, si am fost nevoit sa fug spre iesire, cu gandul ca ei erau deja afara. Am iesit repede si am inceput sa strig dupa ei, dar nimic. Dupa doua minute toata cladirea s-a prabusit, strivindu-i pe toti cei care se aflau inca inauntru.

Asasinul din umbra ! Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum