Aripile Demonului : Blestemul [ Cartea 3 ]

Naira ( Part 2 )

“Recunosc...”, am auzit o voce in spatele nostru iar mana mea a strans puternic bratul lui Sebastian.

Nathaniel a pasit in bucatarie, cu mainile ridicate in sus, manjite de sange, iar zambetul de pe fata lui te facea sa iti doresti sa ii dai un pumn. Sebastian nu semana deloc cu fratele lui; sotul meu era foarte calm cand situatia o cerea.

“...eu am facut-o”, a ranjit atacatorul iar intregul corp al sotului meu s-a incordat. L-am sarutat pe obraz fapt care l-a determinat pe Nathaniel sa se enerveze.

“Ai fost platit ca sa omori atatia oameni?”, am intrebat.

“Pai, a fost cam aglomerat cand am ajuns iar eu prefer pranzul servit in intimitate”, a chicotit Nathaniel, stergandu-se pe maini.

Nu stiu cum s-a intamplat dar Sebastian si fratele lui au ajuns unul in fata celuilalt. Aveam aproximativ aceeasi inaltime dar Nathaniel parea putin mai amenintator. Poate se datora faptului ca nu purta lantisorul; poate ca asta l-ar fi facut mai uman.

“Esti asa un idiot...”, ii reaminti Nathaniel fratelui sau.

“Macar eu m-am insurat si nu mi-am lasat iubita sa moara”, mormai Sebastian, inainte sa fie trantit la podea.

Corpul lui Nathaniel a devenit rigid si auzeam chicoteli din spatele lui. Mi-am ajutat sotul sa se ridice iar Heidi isi curata cutitul de sangele acela din corpul lui Nathaniel.

“M-am saturat sa fiu injunghiat”, a inspirat fratele sotului meu, privind-o pe Leigh care statea sprijinita de o masa.

‘Nu pot sa cred ca l-am iubit pe nenorocitul asta. Il am pe Derek, ma iubeste si doar asta conteaza’, gandurile lui Heidi imi intrau ca o avalansam in cap si nu ma puteam misca datorita faptului ca nu intelegeam de ce naiba s-ar fi putut indragosti de unul ca Nathaniel.

“Mama vrea sa vorbeasca cu tine...”, au fost ultimele cuvinte inainte ca o durere puternica de cap sa ma izbeasca dintr-o data si sa vad negru in fata ochilor, desi Sebastian striga la mine sa imi revin.

***

“Ce naiba mi s-a intamplat?”, am intrebat, ridicandu-ma in capul oaselor.

Sebastian statea langa mine, cu capul sprijinit in palma stanga iar cel care se ingrijora cel mai tare de starea mea de spirit era Rufus, care rasfoia o carte cu coperta rosie.

“Mama se tine de prostii...”, a murmurat Sebastian, saruntandu-ma pe frunte.

“Ce vrei sa spui?”

“Naira incearca sa i-a legatura cu tine...”, a intervenit Rufus.

“De ce tot lesin?”, am intrebat, ghemuinda langa sotul meu deoarece eram foarte slabita, mai slabita decat de obicei, si abia puteam sa imi tin ochii deschisi daramite sa ma mai si ridic din pat.

“Esti sub puterea ingerilor. Mama s-a mai folosit de ingeri dar acestia au avut un sfarsit nu tocmai placut...”, marturisit Sebastian, ajutandu-ma sa beau niste ceai de zmeura.

“Au fost transformati in demoni. Armata ei e destul de puternica dar poate fi invinsa; cu greu si cu foarte mult curaj...”, a adaugat Rufus iar eu am simtit ca imi explodeaza capul.

Nu mi se putea intampla asa ceva. Nu puteam sa ma transform in demon.

 Trebuia sa i-au cumva legatura cu Naira dar fara ca sotul meu sa afle. Existau lucruri pe care el le stia dar, de frica, nu vroia sa imi spuna. Frica incepea sa creasca cu fiecare zi ce trecea; stiam ca ma apropiam tot mai tare de momentul in care urma sa imi vad sotul transformat in varcolac.