Apel la ratiune

Capitolul 2

Totul se derula la fel de repede ca o comedie romantica si uitasem ce spuse Jaylon. Am iesit val vartej din camera si m-am napustit aspura lui Jaylon.
-Despre care tren vorbeai?
-Despre care tren vorbeam?
-Ai spus acum cateva minute ca avem tren in 2 ore. La ce te refereai?
-Oh, da. Avem tren in 2 ore.
Face Palm.
-Unde?
-La mare.
Face Palm.
-UNDE?
-Nu stiu.
-De cand?
-De unde vrei sa stiu eu? Am gasit biletele pe masa.
Amintirile navalira printre gandurile mele amestecate. Le luasem acum 2 saptamani. Eu si Raven ne doream o vacanta foarte mult. Si fara stirea ei, eu am luat bilete la mare. Stiu o plaja pustie unde nimeni si nimic nu ma poate opri din a ma relaxa pe nisip.
-Ma duc sa ma pregatesc.
-N-ai de gand sa-mi spui nimic despre biletele astea?
-Spune-i lui Raven sa se pregateasca de plecare si tu fa acelasi lucru.
-Da, sefa.
Intr-o ora si jumatate eram pe peron, toata lumea cu sufletele la gura asteptand trenul. Intr-un sfarsit, dormitorul nostru pentru o noapte isi facuse aparitia cu un zgomot al carui ecou ne facea sa fim din ce in ce mai entuziasmati.
Urcam in tren si ne asezam la locurile noastre.
-Acum, Jaylon, spune-mi. Cum ai reusit sa vorbesti cu Olivia?
-Am vrut sa imi iau niste punch si apoi m-am dus sa imi iau o gustare.
-Si ce, ai gasit-o in gustare sau cum?
Jaylon incepe sa rada.
-Nu, Doamne. Sincer nu mai stiu. Dar nu a fost greu. Ea a venit la mine.
-Trebuie sa fi baut si tu mult, asta e 99,99% imposibil.
-Pai nu a fost.
Mi-am dat seama ca mintea. Chiar daca ar fi fost invitata, Olivia NU ar fi venit la o petrecere. Ochii lui aveau o presiune inexplicabila si era destul de agitat.
A doua zi de dimineata ma trezeste lumina rasaritului. Raven doarme rezemata de umarul lui Jaylon. Dorm dusi. Eu privesc rasaritul.E ca un copil care abia asteapta sa-si primeasca acadeaua. Luminos si fericit, cu razele lui care imi ranesc retinele din nou. Trezita brusc, trag perdeaua visinie de catifea si privesc cum razele alearga pe Raven. Priveam pe jumatate cerul rozaliu si soarele care iesea timid din mare. Ma uitam la mare si imi doream sa fiu acolo privind valurile. Cum ma striga sa le imbratisez. Dar e prea departe. Chiar daca asta nu m-ar fi impiedicat sa alerg salbatic in directia aia. Cu parul intrandu-mi in gura si venindu-mi peste fata. Picioarele mele alergand fara oprire si respiratia mea de abia asteptand sa simta briza racoritoare a mari. Inima imi bubuia in piept numai gandindu-ma la libertatea de a face asta pe o planeta pe care nu exista oameni rai si reguli stupide. Expiram entuziasm prin toate orificiile. Aerul era plin cu nerabdare. Ceea ce il trezi pe Jaylon. Asta sau lumina alba care ii intalnise pleoapele. Era tot boțit și ciufulit si nu putu sa se miste din cauza lui Raven care dormea pe el.
-Ai stat asa toata noaptea?
Din mintea lui nu rasunau decat intrebari. El era un om curios. Dar intrebarile constante incepeau sa ma plictiseasca.
-Nu. M-am trezit acum vreo 10 minute. Cum a ajuns Raven pe tine?
-Nu stiu. De abia m-am trezit.
-Vad asta.
-Ce mananca sora ta? Ma turteste!
-Trezeste-o si spune-i sa se mute mai incolo.
-NU!!
-Mai incet Jaylon! Oamenii dorm la ora asta!
-Daca ii spun sa se dea o sa se aseze si mai tare pe mine doar ca sa ma enerveze. Si sa ma asfixieze.
-Probleme intre cupluri, Jaylon? spun eu razand.
-Haha. Ce amuzant, Quinn. Ce mai zici de Mike?
Mike era iubitul meu de 3 ani. Dar in ultima vreme nu ne mai intelegeam. Ne certam mereu. Ziua urmatoare el era mereu suparat pentru ca mie nu imi parea rau ca am inceput cearta. Treceam peste dispute foarte repede, nu ma lasam niciodata coplesita. Chiar daca NU EU eram cea care avea in buzunar furtuna cu tunete si fulgere cand vorbeam cu cineva. Nici macar acum nu ma las coplesita. Si nu se va intampla. Dar el are un suflet diferit.
-Nu stiu. Nu am mai vorbit cu el de ceva vreme. Obisnuia sa ma sune. Dar nu o mai face.
-Tu nu il sunai niciodata?
-Imi zicea mereu sa nu-l sun pentru ca mama lui ii lua mereu telefonul. Dar cred ca majoreta aia draguta era mereu cu el.
-A fost aseara la petrecere.
-Serios?
-Da. A vorbit cu o fata.
-Ce fata?
-Geloasa? Oricum ma astept, esti iubita lui.
-Nu neaparat. Dar vreau sa stiu daca o cunosc.
-Cred ca vorbea cu fata blonda de la chimie.
-Gwen?
-Cred ca da.
Gwen e fosta cea mai buna prietena a mea. Ne-am certat rau. Dar a fost de mult. Acum ne intelegem ca doua colege.
-Esti bine Quinn?
-De ce n-as fi?
-Este Gwen, Quinn. Stiu ca ti se pare ca vrea sa se razbune.
Ba nu stie.
-Nu mi se pare. Si chiar daca e ceva, Mike se va desparti de mine.
-Si nu te doare?
-Ce sa ma doara?
-Quinn...
-Doar nu credeai ca vom fi impreuna pana in 2100, nu?
-Nici macar nu vei trai atata.
-Ma rog.
Mi-am promis ca nu voi lasa niciun baiat stupid sa ma raneasca. Si nu am lasat pana acum. Nici nu voi lasa. Tin la Mike, dar daca el se va desparti de mine, viata merge mai departe.