Penumbra

Decizia

                                                                  Decizia

Arata deplorabil. Insa asa si trebuia sa fie, daca voia sa fie convingatoare. Rimelul i se intinsese, lasand  cateva dare subtiri de rimel ce se uneau dedesubtul barbiei.

Intra in sala de mese si facu pasi spre locul unde stateau parintii sai. Aparitia ei atrasese cateva priviri uimite, iar altele doar curioase. Ignorandu-le, Julianne  se aseza pe scaunul ei, incercand sa evite fetele intrebatoare ale lui Edward si Katerine.

Amber, de pe scaunul ei, o privea cu niste ochi ce exprimau o ingrijorare iesita din comun, insa la o observatie mai atenta, intregul chip al brunetei oscila intre sentimente de bucurie si nerabdare. Julianne o privi cateva secunde in tacere, insa atentia ii fuse atrasa de tatal sau.

-         Julianne, unde naiba ai fost? Si ce ai patit?

Fata, adoptand o infatisare demna de mila, replica:

-         Imi este cam rau... mi s-a parut ca vad ceva si m-am dus pana afara.

-         Afara?  Intreba Amber aparent speriata. Ce cautai afara, singura, Julianne?

-         V-am spus, mi s-a parut ca am vazut pe cineva. Pe acel barbat... Doua lacrimi isi facura aparitia pe obrazul fin al fetei, impletindu-se cu dârele lasate de rimel.

-         Poftim? Striga deodata Katerine, atragand cateva priviri incruntate ale celorlalti clienti ai restaurantului. Julianne, l-ai vazut pe omul acela? Femeia ajunse langa fiica sa intr-o clipa. Poti sa-l descrii?

Julianne era un pic cam nedumerita de atitudinea schimbata a mamei sale. Insa atat cat ii mergea planul, nu avea nimic de comentat. Deocamdata.

 Privi in jur - intalni privirea ingrijorata a lui Beverly, se lovi de nepasarea vadit exprimata a lui Conrad, care manca cu lacomie din farfuria pe care i-o aduse ospatarul cu cateva minute in urma, o vazu pe Amber care oscila intre amuzament si ingrijorare, iar tatal sau pe al carui chip nu se putea citi decat iritare. Strangand puternic din maxilare si cu narile umflate de furie, Edward se ridica de pe scaunul sau.

-         Haideti, sa mergem! Julianne isi privi tatal cu teama, nestiind cum sa reactioneze. Niciodata nu-l mai vazuse comportandu-se in acest mod.

-         Julianne, haide. Rosti cu o blandete si o grija nemarginite Katerine, fara sa-si priveasca sotul.

Fata se ridica de pe scaun fara sa spuna nimic si-si lua jacheta de pe spatarul scaunului.

-         Dar, cum ramane cu plimbarea noastra? Julianne...

Amber era usor speriata de aceasta schimbare de planului. Trebuia sa fie cu Julianne la locul stabilit peste o ora. Asa stabilise cu el.

-         Imi pare rau, Amber. Nu cred ca voi merge...

Privirea lui Julianne ramase fixa. Mai multe imagini i se succedara cu repeziciune prin fata ochilor.  Chipurile a trei fete continuau sa apara si apoi sa dispara, provocandu-i lui Julianne ameteala. 

-         Adisa...

Fata intinse mana stanga, in dorinta de a gasi sprijin, insa in urmatorul moment simti impactul puternic cu podeaua si tot ceea ce mai auzi fura cateva tipete, apoi liniste.

                                                                                     *