Impotriva dorintei

Unu

Lumina slaba a inserarii se strecura printre jaluzelele trase, reamintindu-i ca in acea seara urma sa-si hotarasca, poate, destinul.

-Esti sigura ca vrei asta? Esti convinsa ca nu vei regreta niciodata pasul facut?

Mary-Ann Forbes vorbea cu ea insasi, contemplasndu-si chipul rasfrant in undele clare ale oglinzii. De acolo, o privea o tanara subtire, zvelta, invesmantata cu o fusta ampla, lunga, de un verde-smarald, si cu un corsaj alb, vaporos. Recunoscandu-se fu cat se poate de surprinsa. Parul negru, lung si stralucitor, era ridicat intr-un coc rasucit cu migala. Chipul, discret machiat, ii parea, in acelasi timp, si familiar si strain, cu un vag aer exotic.

-Ei bine, dar unde a disparut baietelul rarat din Sept Mers?

Vocea tatalui ei, fostul amiral Walter Forbes, o smulse din visare.

-Mary-Ann, esti minunata! Semeni asade bine cu mama ta, cand era tanara!

Mary-Ann se pregatea pentru un bal mascat, la care mergea impreuna cu tatal ei, si alesese pentru aceasta ocazie tinuta unei sirene.

Mary-Ann clipi des, incercand sa se convinga c era ea, intr-adevar, fata al carei chip se rasfrangea in oglinda. Nu mai semana deloc cu cea care fusese cu sase ani in urma. Nemultumita, intoarse spatele chipului din oglinda si lua paharul oferit de tatal ei.

-Ma simt ca Cenusareasa in seara primului ei bal, dar ma indoiesc ca balul  meu va fi cu... zane bune.

In ochii verzi se aprinse o scaneie ironica

-Sunt sigura ca ma voi impiedica in condurii mei de blanita, sub privirile intrigate ale inaltei societati din Nassau.

Walter Forbes izbucni intr-un ras zgonotos si isi stapani dorinta de a-i ciufulii parul, asa cum facea cand Mary-Ann era inca pustoaica. Doar nu putea sa strice uimitoarea creatie care era coafura ficei sale!

-Mary-Ann, sper ca nu-ti vei pertece toata viata pe o nava prapadita, plimband turisti spre Bahamas si inapoi. Oare ce-ar putea spune mama ta, daca te-ar putea vedea?

-Pesemne ca s-ar intreba ce te-a facut sa te razgandesti acum... Doar tu m-ai crescut asa...

Apoi ii arata limba, ca un copil nestamparat.

-Nu inteleg de ce trebuie sa renunt la ceea ce imi place numai pentru ca ma casatoresc! continua ea.

Discutasera indelung acest subiect, inca din clipa in care Nikos Halkias (mostenitorul undei ilustre familii de armatori greci) o ceruse de sotie si ea acceptase.

-Ti-l poti imagina pe Nikos conducand afacerile familiei sale de pe bordul vasului tau si imbracat, ca si tine, cu un tricou larg si pantaloni decolorati? Nu cred ca veti fi foarte respectati...

-Da, dar, pana atunci, toata lumea isi va bate joc de mine vazandu-ma in halul asta, replica ea. Si nu voi reusi decat sa ma fac remarcata.

-Dar acesta e rolul unei sirene, ii aminti tatal ei. Nefericiti vor fi marinarii ce se vor lasaamagiti de cantecele ei!

Mary-Ann pufni in ras. Recunoscu in sinea ei ca avea un tata minunat si ca era si un excelent partener de dialog.

-S-ar spune ca nu m-ai auzit niciodata cantand in bai!

Brusc. Mary-Ann redeveni serioasa

- Sincer, tata, as fi preferat sa anunt logodna intr-un mod mai simplu si sa evit o astfel de receptie. Am acceptat doar de dragul lui Nikos. E atat de legat de familie, iar ai lui sunt atat de fericiti ca isi vad unicul fiu asezat la casa lu! 

- Ai dreptate, Mary-Ann. Stii ca sunt de acord cu tine.

Mary-Ann simti o unda de incurajare in vocea tatalui eu. Nikos era un barbat foarte bun, atent si o iubea cu generozitate, chiar daca nu la fel de mult ca barbatul pe care il cunoscuse odinioara... Indreptata cu ciuda acest ultim gand, care o chinuia inca.