Stric totul.. si nu inteleg de ce. Nu am niciun motiv bun si de luat in seama.. ma simt rau, stric tot ce este in jurul meu prin simpla si patetica mea prezenta... asa singura ma simt, si o merit, de altfel
Cum pot sa fac parte dintr.o comunitate cand eu nu am curajul sa ma afisez in propria natură?
Nu pot să fac nimic.. sunt un dezastru total. Oamenii ma observa, dar nu mă vad. Cei mai mulți judeca si, sincer, merit să fiu judecata. Nu gasesc oamenii potriviți care sa ma ajute, dar oare merit să fiu ajutată?
Lumea spune ca sunt trista, depresivă, cu prea multe griji si fara speranta. Si asa ajung eu plecând.mi rusinata capul, rămânând o prizoniera in amintirile frumoase ale raposatelor mele atitudini si stări.. ar fi prea interesant dacă as spune personalitati in loc de stări si atitudini. Ei bine, eu nu merit să fiu interesanta.
Stresez lumea din jur din cauza mea. Mă stresez incontinuu, încercând să nu par tocilara, proasta si neamuzanta. Normal ca esuez. Normal
CITEȘTI
Deep down, inside you
RandomAventura cunoasterii de sine poate deveni letala. Se poate intampla asta si in cazul meu?
