Uneori lucrurile incep sa para complicate de la primele cuvinte.Cuvintele par foarte simple atunci cand doar le gandesti fara a le lasa sa-si croiasca drum spre buzele tale,facand o conexiune cu emotiile si sentimentele tale,in final persoana respectiva nu doar sa le auda,dar sa le si simta.Am incercat intotdeauna sa ma regasesc in tine,in vorbele pe care le rostesti cu atata usurinta,in atitudinea ta indiferenta si in modul tau de a trata lucrurile,mai ales cum privesti tu persoanele din jurul tau.M-am regasit in toate emotiile care corpul tau le emana,iar asta a fost reusita mea surprinzator de victorioasa.
Te urmaream de fiecare data.Iti urmaream zambetul strengar ,ranjetul larg si rasul zgomots atunci cand erai in preajma prietenilor tai.Eu doar stateam si te urmaream,schitand un zambet timid la vederea tuturor expresiilor tale faciale.Erau frumoase,tu erai frumos.Sufletul tau prezenta in esenta o fire timida,combinata cu starea nepasatoare rasfirata parca pe-un fir de ata,desprinzandu-se miile de masti care-ti ascundeau chipul sumbru,colorat in culori reci,iar sufletul fiind manjit de suferintele in care inima ta rabda,si rabda incet surazand trist la faptul ca ascunzi atat de multe in priverea ta care pare a fi mereu nepasatoare.Te caracterizez ca pe un trandafir.Trandafirul este cea mai frumoasa floare.Fiind atat de frumoasa inteapa cel mai tare,astfel incat atunci cand te intepi e dureros si in acelasi timp placut.Erai o explozie placuta presarata cu durere si placere.Ma ridicai sper cer si dupa ma cobarai in iad,dar lucrurile astea erau cat se poate de simple pentru tine,inca un bonus pentru observatiile mele.
