Doar tu

O zi specială

În urma cu 10 ani...

  Camera era îmbătată de razele soarelui. Trag pătura mai mult peste față. Azi.Nu.Am.Chef
-Isa, trezeşte-te! Vrei să întârzii din prima zi? Se aud glasul mamei si paşii ei mici de furnicuță de pe hol.
-Încă 5 minute,mamă! Țip şi îmi bag capul mai mult în perna pufoasă care acum părea şi mai comfortabilă.
-Nici să nu aud, hai, pregăteşte-te!Sunt sigură că astăzi va fi o zi specială. Da,mama şi optimismul ei. Uneori cred că ea este de fapt adolescenta, iar eu, ei bine, deşi corpul meu arată tânăr şi voluptos, eu una mă simt mai bătrână decât mama.
Văzând că nu am cum să mă opun ei mă dau leneş jos din pat şi mă îndrept în baie pentru un duş de reîmprospătare. Mă grăbesc să pun pe mine o pereche de blugi si o cămasă albă puțin şifonată pe care mi-o îndes uşor în pantaloni. De machiaj nici nu mă ating, nu stau să fac impresie în prima zi de şcoală, nu sunt una dintre fandositele alea ce se împopoțonează la început, iar după abia îsi dau interesul să asorteze bluza cu pantalonii. Îmi prind părul uşor ondulat într-un coc strâmb, îmi pun ghiozdanul pe umăr si din fericire pentru mine, sau mai degrabă pentru mama, sunt gata cât sa nu întarzii. Aproape.
Drumul spre şcoală e unul scurt,asta dacă ai maşină. Mama face aşa intrucât parchează chiar în faţa clădirii astfel încât să nu pot trece neobservata. Mulțumesc mamă.
-Să te distrezi scumpo! Îmi zâmbeşte larg şi porneşte maşina înainte să îi pot arunca o replică sarcastică.
Minunat.Îmi spun în gând şi merg spre intrare. Clădirea asta e imensă şi atât de sumbră. Până şi curtea este cât un parc din vechiul meu oraş, gazon verde proaspăt tuns şi băncuţe la umbra unor copaci unde poți învăța pe timpul pauzei. Râd în sinea mea.De parcă aş învăța eu. Tone de adolescenți plini de hormoni sunt împărțiți în grupulețe şi se fac că socializează. Toți par nişte copii bogați şi snobi. Pe bancuțe sunt aşezate ca nişte păpuşi de porțelan, un grup de 5-6 fete. Râd cu poftă în timp ce gesticulează haotic cu mâinile.Nici nu mă gândesc să mă bag în seamă cu ele. Puțin mai retraşi pe gazon, un grup de fete şi băieți sunt aşezați într-un cerc ținându-se de mâini şi spunând....incantații?. Doamne, nu!Grup de fotbalişti.Nu.Grupul tocilarilor.Nu.Grupul muzicienilor şi actoriei.Frumos,dar nu. Eu sunt pe desen/pictură. Când îmi pierdusem de tot speranța la socializare văd, undeva pe gazon, pe o pătură, o tipă. Ce are în mână pare un bloc de desen. Micuță din poziția ei uşor chircită, roşcată cu părul scurt şi cu ochelari. Pare foarte concentrata.Da,da,daa. Mă îndrept hotărât spre ea şi mă aşez uşor lângă. Curioasă şi cred că puțin speriată îşi întoarce uşor capul în direcția mea cu ochii mari. Îi arăt un zâmbet larg şi îi întind mâna.
-Isabella, cred că studiez acelaşi lucru ca şi tine, sunt..
-Eleva noua! Îmi spune lăsându-mi propoziția în aer.
Râd uşor
-Aşa e, însă nu mi-ai spus cum te numeşti
-Carla! Scuză-mă. Doamne, mă bucur că în sfârşit o să am în clasă o fată ca tine.
Nu înțelegeam, nici nu mă cunoştea.Nimeni de aici nu mă cunoaşte.
După câteva minute în care aflu despre Carla că studiază desenul de când avea 5 ani, iar acum este la cursul de grafică, cea mai bună din grupă, mama ei este divorțată, nu şi-a cunoscut niciodată tatăl şi nu prea are prieteni în afară de Chris si Marc, ne îndreptăm spre clasă. Fata asta vorbeşte mult, dar este o potențială prietenă bună. Profesorul de la curs, tinerel cu o mustață mai ceva ca a lui Hittler îmi face prezența în fața clasei şi după ce îmi pune o serie de întrebări se uită împrejur să îmi găsească un loc.
-Da, Isabella, tu vei fii partenera lui Matei la acest curs.
Ce? Cine naiba e Matei? De ce nu pot fi cu Carla?Profesorul arată spre un loc liber lângă Matei.
Înalt, brunet, ochi verzi,pare atât de serios şi chiar puțin tensionat. Are un iz de mister,pare un ciudat.
Merg spre bancă şi mă aşez lângă el.
-Bună. Eu sunt Isabella,dar îmi poți spune Isa. Îi spun cu un zâmbet strâmb pe față.
Iritat, se strambă şi spune :
-Da. Ştiu cine eşti. Acum taci şi nu mă deranja.
Nici nu mai ştiu ce pot spune. În cateva secunde, tipul asta pare ca mă urăste deja.
O linişte se aşterne în clasă şi doar vocea tânărului Hittler mustăcioară se mai aude dând indicații.