Fata subțire

ea

Au trecut câteva săptămâni . Poate o lună și un pic . Nu m-am mai supărat . Nu o mai priveam pe mama cu ochi răi . Totul este bine . Alex a început să mă privească , am vorbit , ne vedem pe la petreceri , iar de fiecare dată când iese de pe teren cu băieții , deși nu obișnuiau , acum trec prin fața noastră , iar el mă salută . Doar Irina a rămas nefericită . Băiatul acela cu părul lung , haine largi , outsider , a dispărut . La petreceri nu mai vine , la telefon nu răspunde , pe internet nu a postat nimic . Nu i-am spus , dar l-am mai văzut din când în când . Era cu Radu , ori cu Mugur , ori cu câțiva în brigadă , umblă fumat , beat , sau ce dracului fac ei . Se vede că nu îl interesează aspectul , nici pe el , nici pe restul , are un tricou alb cu un „x" roșu pe spate , care se vede că este desenat de el .

Acum suntem la Doni . Băiatul acela care dă petreceri , dar nimeni nu știe cum arată . Alex tocmai a plecat de lângă mine , a vrut să îți ia o altă doză . Așa facem deseori , stăm aici , vorbim o oră , două , până îți aduce aminte că a venit cu băieții . Apoi pleacă , dansează , se joacă cu mingea , găsesc ei moduri de distracție .

- Și lucrezi pe undeva ? mă întreabă el sorbind din doza tocmai deschisă

- Nu , acum nu am nevoie . Îmi văd de studii , apoi mai văd eu . îi zâmbesc încrezută

- Mda ... Și eu speram că așa voi face , dar din ce câștig , abia îmi permit să îmi schimb anual ghetele cu care joc . apoi privește într-o parte supărat

- Cum adică ? Chiar așa de prost ești plătit ? îl întreb , apoi îi apuc mâna vrând să fie atent numai la mine

- Să spunem că sunt bine plătit ... Dar când am devenit major , banca le-a luat casa părinților mei , iar acum ei stau la curte , undeva pe lângă București . Și uite cum zboară banii ! Părinții mei nu mai au vârsta de a munci , o mare parte din banii mei pleacă spre ei , să îmi plătesc și studiile ... Trebuie să îi pup mâinile lui Ahmed ! Stau doar cu el în casă fără să plătesc nimic , am mâncare la discreție ... Am unde să dorm ! și strânge doza ușor , dar tot dă pe dinafară

- Unchiul meu mi-a omorât tatăl , iar acum vrea să îi ia locul ... Nu doar tu ai o viață problematică , doar că greul tău este în prezent , iar într-o zi vei sta să privești în trecut cum toate s-au terminat . Eu privesc în trecut și am rămas fără tată , cu o mamă care este curvă și stă în poala unchiului meu .

Din cauza emoțiilor am început să lăcrimez . El mă privește , iar eu îi văd ochii cum încep a se umezi și ei . Își scoate mâna dintre ale mele , apoi începe să mă să strângă el . Eram la o aruncare de băț de a ne săruta , dar nimeni nu făcea nici un pas . Așteptam să îl facă , dar el doar mă privea , poate că aștepta să îl fac eu .

Nu contează , pentru că din dreptul uși apare cineva . Avea un zâmbet ciudat , sadic , cumva . Cu o pălărie pe cap ce acoperea un păr șaten , lung . Într-o cămașă cu cravată , pantaloni clasici negri și pantofi de un negru așa lucios . În mâini și la subraț are câte o pereche de mănuși de box și deja presimt că știu ce urmează . Se pune în centrul sufrageriei și degajează cu nonșalanță măsuța de cafea . Zici că era din fier omul ! A șutat în masa aia fără să spună nimic , ba chiar mai mult , când a aterizat i s-au rupt picioarele de lemn . Își dă cămașa jos și strigă :

- De prea mult timp veniți la petrecerile mele ! Și prea puțini mă cunoașteți !

Din fundal îl mai auzeai pe câte unul spunând :„ S-a întors Doni !" ; pe un ton de parcă s-a întors dracul .

- Eu sunt Doni ! strigă el cu putere

Apoinebunul își dă jos mănușile și începe să se dezbrace . Ok , simt că nu este unstriptis cu tematică de box . Rămâne cu pantalonii și cu pantofii , iar pe capîși păstrează pălăria .