why me? | jungkook

Capitolul 4

  -Jungkook!!! spun eu iritata de gestul lui. Cred ca am spus clar ca vreau sa ma mai gândesc și ca nu sunt sigura de sentimentele mele. Chiar nu vreau sa îl fac sa sufere...Dar pe cine păcălesc eu aici?! El este Jungkook și are atât de multe fane încât nici nu trebuie sa își găsească pe altcineva. Fanele lui vor venii direct la el și îl vor întreba chiar ele.

  - Scuze,dar nu m-am putut abține! Ești atât de frumoasă și atât de dulce încât orice băiat sar topii după tine!

La auzul vorbelor obrajii mei au devenit ca doua roșii. Nu pot sa cred că el e atât de direct cu mine. Ne cunoaștem doar de o zi și el sa îndrăgostit de mine. Nu știu ce vor face fanele lui dacă ar afla ca are o iubita.

  - Jungkook,asculta. Ești un tip super de treaba,cânți bine,arăți bine și pe deasupra ești și un idol pentru atât de multe persoane. În schimb eu sunt doar o fată simplă care depinde de transportul în comun pentru a merge la școală. Suntem din doua lumi diferite și trebuie să mă gândesc foarte bine la sentimentele mele pentru tine.
  -Te înțeleg. Știu ca uneori pot fi foarte insistent cu anumite lucruri dar promit ca am să te las să te gândești cat vrei tu la cea ce ți-am spus.
  -Mulțumesc! Acum,hai sa mergem să ne plimbăm! Nu are rost să fim bosumflați! Ce zici să ne plimbăm pe râul Han?
  -Sigur! Cum vrei tu,mie îmi este egal!

Ajungem și ne plimbăm pe malul râului. Jungkook este un băiat super de treabă și foarte amuzant. În drum spre râu mi-a povestit despre el și despre trupă.

  -Și,ce ai vrea să faci? mă întreabă Jungkook cu o față puțin plictisită.
  -Chiar nu știu. Propune tu ceva și aia facem!
  -Bine,mai întâi hai să ne așezăm. Chiar nu mai pot să stau în picioare.

Perspectiva Jisoo:
  
   Ne-am așezat pe o banca la malul râului. Chiar atunci soarele apunea făcând un spectacol pe cinste.

  - Te vezi atât de frumoasă în lumina asta. spune Jungkook cu un zâmbet pe buze uitându-se la mine  cu niște ochi adorabili.
  - Mulțumesc kookie! Spun eu cu atâta drăgălașenie încât aș fi putut da pe jos o armată întreagă de iepurași.
  - Cum de îmi ști porecla? mă întreabă el cu o față semi surprinsă.
  - Poate că nu par,dar sunt și eu o Army. Doar privește-mi lista de melodii de pe telefon.

  Îi dau telefonul meu lui kookie și se uită peste melodii. Dintr-o dată pe față lui se ivește o expresie foarte surprinsă.
 
  - Toate melodiile din telefonul tău sunt de la BTS? Wow!
  - Știu,câteodată și eu sunt surprinsă de mine.
  - De acum încolo vreu să îmi spui dor kookie,ok?
  - Sigur. Apropo,m-am mai gândit în legătură cu ce ai zis și...

.................................................................
Suspans!! Scuze,trebuia sa o fac și pe asta.
Îmi pare rău că nu am mai postat în ultima vreme dar nu prea îmi găsesc timp pentru carte dar nu vă faceți griji,am să încerc să postez ca de repede următoarele capitole.

안녕!!