Lighting făching Fire ♥

ceptăr nambăr for. ★

          Perspectiva Mirandei

        Stăteam în întuneric împreună cu Sebastian, tot ce puteam vedea erau ochii lui ce sclipeau în încăperea vagă. Respirația lui fierbinte învăluia camera. " Miranda.. " începe el după un timp îndelungat de tăcere. Îmi ridic privirea făcând contact cu ochii lui albaștrii. " Ai de gând să-mi spui... " șoptește el rupând mica distanță dintre noi și plimbându-și nasul prin părul meu. " Sebastian.. " oftez amplasându-mi mâinile pe umerii lui și împingându-l. " E total greșit. " spun sacadat " Ce poate fi greșit în asta? " întreabă cu o voce pe care nu am mai cunoscut-o până acum, o voce domolă. " Totul... " îi mărturisesc. " Ar fi bine să mergem, știi.. nu vreau ca nimeni să nu.. eu.. adică .. huh " oftez extrem de zgomotos, Sebastian urmărindu-mi fiecare cuvânt. " Eu nu vreau ca.. nu vreau ca Ariana să.. tragă suspiciuni sau.. ceva.. " spun dându-mă jos de pe măsuță și îndreptându-mă către ușă. " Asta e? " întreabă el destul de amuzant. " E vorba de Ariana? " întreabă din nou iar eu mă întorc cu fața spre el cu o expresie bosumflată. " Nu-mi pasă de ea, niciodată nu am făcut-o . " spune iar eu pufnesc. " Asta-i și ideea, niciodată nu-ți pasă, de nimeni, tot ce faci e să rănești și rănești cu nerușinare, nici nu-ți pasă, nici nu ai idee, tu chiar.. tu chiar nu știi nimic.. " spun simțind cum lacrimile mi se adună și sunt gata să dau drumul unei crize isterice de plâns, gândindu-mă la anii anteriori. " Miranda.. " începe el apropiindu-se speriat de mine văzând că lacrimile și-au dat drumul. " Nu, știi ceva.. " mă feresc rapid de el. " Doar... lasă-mă.. " îi șoptesc sacadat întorcându-mă rapid și ieșind din cameră...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

                      Perspectiva Issabellei

       Mă plimbam nervoasă prin cameră cu telefonul în mână. Nu știam ce să fac, oh my pretty hot ass, Issabelle ești o nătângă. M-am așezat oftând pe jos.. și Miranda where the pixy este? Ah, bună prietenă știi.. minunat... Mi-am pus o pernă pe față și am țipat disperată întinzându-mă pe podeaua rece. Tot de ce aveam nevoie acum era o minune.. o idee incredibil de incredibilă care să mă salveze din situația asta, dar totuși.... OH YOU MY LITTLE LEPRECHAUN I'VE GOT AN IDEA. M-am ridicat de pe jos disperată și am înșfăcat telefonul. Nu era o idee prea strălucită, era una chiar awkward dar... Issabelle doar asta are. " Bianca.. ah salut, sunt eu.. știi, ce ar fi să... "

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 

              " Hei " îl salut zâmbind pe Alexander ce stă cu mâinile în buzunar în fața fântânii. " Salut " întoarce el salutul destul de jenat. Ah, știam că asta se v-a întâmpla.. " Hei Alexander " îl salută Bianca pe Alexander iar el îi răspunde cu un zâmbet pentru care aș puteam să mor. " Sper că nu te superi că am invitat-o și pe Bianca la turul nostru " îi spun lui Alexander iar el zâmbește dar îmi dă presimțirea că zâmbetul ăla nu exprimă încântare. " Sigur că nu mă supăr. " răspunde iar eu îi zâmbesc cât de cald pot, dar, niciun zâmbet nu-i poate întrece zâmbetul lui. OH YOU ISSABELLE EȘTI AȘA DE ÎNDRĂGOSTITĂ, YACKS.

            M-am plimbat împreună cu Alexander și Bianca prin tot orașul. Orașul ăsta e nemaipomenit de extraordinar, m-aș muta aici... oh stai Iss' , deja ai făcut-o. Nici mie nu-mi vine să cred. După lungi plimbări în diferite locuri drăguțe și șic, ne-am oprit la Starbucks pentru o pauză. Ne-am așezat la o măsuță, iar Alexander a spus că se va duce să cumpere el băuturile, pentru că el știe ce e bun, oh și credeți-mă, nu-l contrazic. În tot timpul ăsta, am simțit tensiunea dintre Alexander și Bianca, dar am încercat să nu bag asta în seamă.. dar, oh you, sunt Issabelle, nu am cum să nu bag în seamă, sunt o persoană așa de curioasă, deci, ce pot spune? Nu m-am putut abține..

" Deci... îl știi pe Alexander?.. " introduc eu. Bianca începe să chicotească iar eu nu pot să-mi dau seama de ce. Adică.. am întrebat-o o întrebare foarte.. ei bine.. normală. " Normal că-l știu sweetheart, mergem la același liceu, remember? " spune ea și în momentul ăsta vreau să intru sub pământ și să ard pentru că nu m-am simțit mai awkward niciodată. " Da, sigur ... " spun eu încercând să par nu prea afectată de jena mea. " Și noi, erm.. am fost împreună timp de doi ani. " spune iar când am spus că nu m-am simțit mai awkward ca atunci, greșesc. NU M-AM SIMȚIT MAI AWKWARD CA ACUM. What the hell? Tocmai am ieșit în oraș cu fosta iubită a tipului cu care trebuia să ies în oraș. Cât de creepy e asta? Îi zâmbesc Biancăi încercând să-i arăt că nu mă afectează, dar pot să spun că pe dinauntru ard. Mă uit în partea opusă privindu-l pe Alexander care se îndreaptă spre noi cu băuturile și cu zâmbetul acela de holy asshole care mă omoară. " Deci.. " spune el înmânându-ne băuturile și apoi așezându-se pe scaunul de lângă mine. " Oh, mersi. " spune Bianca iar eu zâmbesc încă jenată de situația în care mă aflu. Nu ma mai scos niciun sunet, pur și simplu mă gândeam la... nici eu nu știu ce, eram așa de afectată de poziția în care mă aflu în acest moment încât uitasem să mai gândesc. Sorbeam din băutura caldă privind în gol. " Issabelle? " o voce mă trezește la realitate, la realitatea cea cruntă în care îmi vărs băutura fierbinte pe pantaloni. SUPER. Putea merge mai bine de atât? " Oh.. " se ridică Alexander șocat de pe scaun, aducând niște șervețele. " Mersi.. " îi spun luând un șervețel și încercând să-mi șterg pantalonii. Ah, în ce hal am ajuns. YOU ISSA FUCKING CRAP... Bianca se uita la noi neștiind cum să reacționeze, Alexander încerca să mă ajute să mă șterg, dar, asta.. e mult prea ciudat. M-am ridicat încercând să-mi calmez nervii. " Știți ceva, ar fi bine să plec.. eu... ne vedem la școală, mersi de tot .. pa. " le spun sacadat apoi rapid ultima frază apucându-mi geanta și fugind spre ușă lăsându-i cu șocați de situație. Ei bine, nu ei erau cei " udați de situație "... Ah good joke Iss', tocmai ai avut o zi extrem de awkward și tu faci haz de necaz. Minunată atitudine. " Issabelle! " îmi aud numele și mă întorc văzându-mi tipul blonduț zâmbindu-mi. " Îmi pare rău, știi... că totul nu a mers așa cum am planificat. " spune el. " Nu am planificat asta în niciun fel.. " chicotesc lăsându-mi capul în jos încă rușinată de situație... " Da, dar eu.. am făcut-o. " rânjește iar eu îi răspund cu un zâmbet. OH MAN I LIKE SO DAMN MUCH THIS GUY. " Poate data viitoare totul va merge mai bine. " spune el, iar eu zâmbesc la gândul că va exista o dată viitoare. " Ne vedem mâine, Issabelle. " spune el aplecându-se și sărutându-mi gentil obrazul. OH I NEED WATER ALEXANDER TOCMAI MI-A SĂRUTAT OBRAZUL, NU O SĂ-MI MAI SPĂL ACEL OBRAZ NICIODATĂ. YOU Bitchy Iss' taci, ești prea disperată. I-am zâmbit din nou lui Alexander și am ieșit din cafenea. Well, până la urmă nu a fost o zi așa de nereușită.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

          Am intrat în casă pregătită să-mi scot pantalonii ăștia de pe mine, tot drumul lumea s-a uitat la mine abținându-se să nu râdă. De parcă nu au mai văzut un om cu pantalonii pătați. CE OAMENI. Am urcat rapid scările până în camera mea și când am deschis ușa am văzut-o pe Miranda stând tolănită pe pat cu ochii roșii injectați de tristețe. M-am pus lângă ea holbându-mă la expresia feței sale și încercând să-mi dau seama ce dracu s-a întâmplat. " Mirra...? " șoptesc văzând că nu mă bagă în seamă, continuând să se uite la tavanul ăla stupid și neinteresant fără oprire. Nu-mi răspunde. E clar.. " Mirra...? " repet, de data asta puțin mai tare, tot nimic.. Okey jucăm dur deci. " MIRRA! " țip iar ea își întoarce capul. " TE-AM AUZIT DE PRIMA DATĂ, CE PANA MEA MAI VREI? " țipă înapoi. " Să-mi explici ce ai pățit. " spun liniștindu-mi vocea văzând că tot ce fac e să o enervez mai mult. Nu spune nimic și continuă să se uite în gol. " El? " întreb oftând. Dă din cap începând să plângă zgomotos. O i-au în brațe mângâind-o pe cap . " Va fi bine.. promit. " o liniștesc eu. OH ÎL VOI OMORÂ PE ACEL ASSHOLE. " Ce ți-ai făcut la pantaloni... ? " întreabă ea observând grozava mea pată, chicotește ștergându-și cu mâna lacrimile. " Ah, e o poveste lungă. " râd eu scurt.

...............