Oare sa fiu si eu ca ea? Imi doresc sa-i zdrobesc inima lui Zack, sa-l fac sa sufere enorm de tare, sa-l fac de rusine. Dar nu pot in situatia de fata. Sunt prea ranita. Nu pottt..
-Pamantul catre Marisa.. O vad pe Andra in fata mea deodata cu ceaiul in mana care era cat pe ce sa se varse.
-Vezi ca se va varsa ceaiul..O avertizez pe Andra care parea grabita.
-Nu te ingrijora. Poftim ceaiul, bea-l si du-te acasa sa te linistesti ca eu am de aranjat ceva lucruri care privesc schimbarea ta radicala.Zise Andra punandu-se langa mine pe canapeaua visinie care mi se parea din ce in ce mai incomfortabila.
-Andra, nu vreau astazi sa ma schimb. Nu pot. Uite ca nici de ceai nu mai am chef. Am sa plec acum, mersi de ceai. Tu ramai acasa ca e nevoie de tine aici, eu am sa merg acasa sa ma linistesc si ma mai gandesc despre schimbarea. Bine? Am spus oprindu-ma din plans ai ridicandu-ma de pe canapeaua care-mi facea minutele fripte indreptandu-ma spre usa pe unde aveam de gand sa ies.
-Ai innebunit? Nu vrei sa-l faci sa regrete acele cuvinte pe care ti le-a zis? Nu vrei sa fi cea mai tare? Nu vrei sa fi mai tare decat Angela? Sa scapi odata de plictiseala asta? Zi odata, nu vrei?? M-a intrebat rosie la fata Andra . Inteleg ca e ingrijorata dar pana la urma e viata mea si am trecut prin prea multe azi ca sa pot lua o decizie corecta. O sa ma mai gandesc la schimbarea mea.
- Andra, da vreauu toatae asteaa, dar nu acum. Defapt nici nu stiu daca maine voi gandi la fel in privinta schimbarii, nu vreau sa iau o decizie hai hui. Te rog Andra, lasa-ma sa ma gandesc cum trebuie.Am raspuns calm.
-Bine, am sa-ti respect decizia dar tot nu scapi de mine. Am sa aranjez absolut tot ce e nevoie pentru schimbarea ta si am sa astept decizia ta.
-Bine Andra, mersi. Am sa plec acum, nu vreau sa fie ingrijorata mama..
-Bine, dar nu mai plange bine?? Am atentiona Andra inainte sa-i inchid usa in nas.
Am iesit rapid din casa aceea straina, asa imi pare, nu e deloc gustul meu.Vremea de afara nu e tocmai roz insa e acceptabila. Vantul bate lin, soarele straluceste ici' colo' si eu ma simt al naibi de prost.
De ce tocmai mie sa mi se intample toate astea? De ce Zack venea la mine ca Zack varul meu vitreg si la scoala era mascatul? Din cauza cicatricei? Nu are sens, oricum si-o ascundea cu ajutorul machiajului. Din cauza obsesiei lui, eu m-am ales cu indragosteala asta nebuneasca care mi-a schimbat total modul meu de a gandi, de ce? Nu inteleg absolut nimic. Simt cum lacrimile isi fac iarasi loc Trebuie sa nu le fac loc, am ajuns deja acasa, si nu vreau ca mama sa ma ia la intrebari cum ca de ce plang etc.
Deschid usa stergandu-mi lacrimile si inchizand-o la loc puternic. O zaresc pe mama in bucatarie gatind ceva ca deobicei. Nu am bagat-o in seama si am plecat direct in camera mea inchizandu-mi usa tot puternic incat mama sa fie constienta ca am ajuns acasa fara sa fiu luata la intrebari
Mi-am aruncat ghiozdanul sub birou unde sta de obicei. Inainte sa pornesc catre cabina de dus na arunc in pat zbuciumata de suferinta activa in acest moment care nu vrea sa ma paraseasca. Imi verific mesageria unde observ un mesaj de la Zack. Ce? Mi-a scris? Oare ce? Cat tupeu.
Deschid mesajul unde observ "Te rog sa ma ierti ca am fost asa cu tine, credeam ca sunt indragostit de tine dar eram de Angela. Iarta-ma. Oricum ti-am zis ca aspectul tau fizc ca nu incanta la fel si atitudinea ta. Deci te rog sa te prefaci ca nu ma cunosti. Pa pe vecia "Urato"
Suferinta care mi-a provocat-o azi nu era deajuns? De ce a amplificat-o? De ce? Il urasc atat de tareeeee. Nu voi zice nimanui de acest mesaj..Imi vine sa urlu sa tip. Chiar sunt urata? Off, acum sigur a nevoie de acea schimbare de care zice Andra.
Arunc telefonul pe pat luandu-mi pijamaua facand pasi repezi cu lacrimi in ochi spre baie unde aveam sa stau vreo ora.
CITEȘTI
Necunoscutul.
Teen FictionNumele meu este Marisa , am doar 17 ani si viata mea este una simpla, foarte simpla..Merg la un liceu simplu, mama mea este o persoana simpla, am niste prieteni simpli, cum sunt si eu. In concluzie nu sunt nici bogata nici saraca. Viata asta a mea...