P. A
Eram pe aceasi banca, in acelasi parc, fumand si gandindu-ma la micuta mea. Cand o vad indreptandu-se catre mine. Nu arata ca pana acum, e imbracata in negru, are ochii rosii, cearcane si mici taieturi pe gat.
--Ce ti-ai facut?
-- Tu mi-ai facut asta.
--Nu am facut nimic.
--Adam, nu te mai juca cu mine. Stii bine ca te plac, toata scoala stie. Te plac chiar daca i-ai pus sa ma bata, jigneasca si altele. Acum fugi de mine si imi spui ca nu ai facut nimic, de 2 luni ma ignori si nici macar nu stiu motivul. spune ea plangand.
Oh doamne, ce am facut. E numai vina mea.
-- E-eu c-cand te-am v-vazut c-cu t-tipul ala atunci. M-am enervat. Te plac Ava.
--Tocmai ce il plesinsem. Se tinea dupa mine si a imcercat sa ma sarute.
Sunt un prost. Nu o merit. Nu, nu eu. E prea perfecta pentru mine. Nu o merit deloc.
Am fugit. Sunt un las. Am lasat-o acolo, singura.
P. A= perspectiva lui Adam si tot asa voi pune prescurtati la faza asta pentru ca imi e sila sa scriu tot. =)))
CITEȘTI
De ce?
Short Story" Stiti momentele alea cand cedezi psihic, nu vrei. sa plangi dar totusi o faci? Si de ce? Din cauza oamenilor. Toti sunt rai, isi bat joc de tine si te calca in picioare doar pentru a devenii ei "populari". Chestia asta raneste enorm, apoi ap...
