Bad enough for you / Destul de rau pentru tine{DISCONTINUED}

Capitolul patru : Esti diferita.

''Pleaca!'' am zis uitandu-ma in alta parte. Aratam ca naiba si nu vroiam sa ii mai dau un motiv sa ma enerveze.

''Uite, imi pare rau. Am intrecut masura.'' a zis. M-am uitat la el. Austin si-a pus mainile in buzunare.

''Tu vorbesti serios?'' l-am intrebat, nesigura daca isi bate joc de mine.

S-a uita la mine. ''Da, nu trebuia sa intrec masura.'' a raspuns aratand ca ii pare rau. S-a rezemat de perete langa mine.

Bine, acum sau niciodata. ''O intrebare, de ce ma tachinezi numai pe mine? am intrebat. El a inghitit in sec.

''Pentru ca esti diferita.''a spus si s-a uitat in alta parte.

Mi-am ridicat sprancenele. ''Diferita in sens de bine sau in sens de rau?'' l-am intrebat.

Mi-a zambit. ''Diferita in sens de bine. Doar ca toata viata mea am avut fete care ma plac si ar muri doar ca sa iasa cu mine la o intalnire. Dar tu nu. Ai reactionat diferit fata de celalalte.'' a raspuns acesta. M-am uitat la cer. Cerul avea o nuanta frumoasa de albastru.

In timp ce tot ma uitam la cer , am spus ''Tot nu intelegi de ce m-ai ales pe mine.'' m-am uitat la el , dar el se uita in jos.

''Te-am tratat diferit, pentru ca nu stiu cum sa actionez in preajma ta.''

Cumva am rosit? ''Deci ai vrut sa fi destul de rau pentru mine ca sa te plac? am intrebat. Mi-a zambit ''Destul de rau pentru tine? Da cred ca am vrut.'' si-a fluturat parul intr-un mod debaiat rau.

Am ras. ''Deci lasa-ma sa inteleg, daca nu actionez ca o fata normala, sunt buna pentru baieti?'' am intrebat. Trebuia sa stirc momentul , nu-i asa? Capul lui inca era rezemat de perete. S-a intors si s-a uitat la mine. Nu am realizat pana acum ca ochii lui erau caprui, mereu am crezut ca sunt albastrii. Adica baiat blond, ochii albastrii, nu?

''Nu, eu spun ca...'' S-a uitat in jos si apoi si-a inchis ochii. ''Te plac.'' Zambetul mi-a palit. Si-a deschis ochii si si-a ridicat sprancenele. ''Nu in felul acela! Imi place de tine pentru ca esti diferita si mi-ar placea sa fiim prieteni, nu sa iesim impreuna.'' a ras.

Am oftat in semn de usurare. ''Bine, pentru ca nu ma intalnesc cu baieti blonzi.''am zis serioasa. Acesta a inceput sa rada.

''Pe bune?''

Am inceput sa rad si eu, ''Nu, nu judec oamenii dupa cum arata. Dar pe bune, nu ma intalnesc cu persoane care rad de mine. Totusi mi-ar placea sa fiim prieteni.''am zambit, iar apoi a zambit si el.

''Tare. Pai , ar cam trebui sa ne intoarcem.''a sugerat. M-am uitat pe telefon. ''Mai avem doar 20 de minute!'' am zis si m-am ridicat. Chiar am vorbit cu el asa de mult? S-a ridicat si el. ''Deci, spune-mi mai multe despre tine. a intrebat in timp ce ne indreptam spre clasa.

''Ce vrei sa stii?''am raspuns zambind.

Cand am ajuns, toata lumea era in jurul unui computer. Austin si eu am mers spre ei, apoi m-am uitat la calculatorul lui Jenny si am realizat ca se uita la videoclip pe YouTube. Jenny s-a intors ''Hei, Ally! Esti asa talentata.'' ''Ce?'' m-am uitat pe ecran si am vazut ca se uita la videoclipul cu mine de la un concurs de muzica din clasa a 5-a. Atunci cantasem Beautiful de Christina Aguilera.

''Nu am mai vazut asta de mult!'' am exclamat. Austin se uita la mine amuzat.

''Ally, asta e grozav!''

I-am zambit. ''Mersi!'' apoi am batut palma. A trebuit sa ii explic despre frica mea de scena. Si el a inteles...Intr-un fel.

D-na Andrews s-a uitat la mine dupa ce s-a terminat videoclipul. ''Ally! Asta a fost exceptional! De ce nu ne arati cat de mult ai evoluat de atunci?'' m-a intrebat, aratand cu degetul spre pian. M-am uitat la Austin si am inghetat.

''Nu cred ca este o idee asa de buna...pentru ca este aproape pranzul!''a spus Austin ca sa ma ajute. D-na Andrews a inteles si a plecat. Austin a venit la mine, dar eu eram inca inghetata.

''Ally?'' m-a intrebat acesta zguduindu-mi umarul.

Am clipit si m-am trezit la realitate. ''Ce e?'' am uitat unde eram pentru aproximativ o secunda.

''A plecat, te-am ajutat eu...cu placere.'' a spus zambind, Am respirat usurata.

''Multumesc mult, Austin!'' am spus recunoscatoare. L-am imbratisat si el m-a imbratisat inapoi. Imbratisarea a durat doar cateva secunde, pentru ca amandoi ne-am retras din cauza momentului ciudat.

''Umm...Hai doar sa mergem sa luam pranzul.'' a spus zambind. Am inghitit in sec si apoi am mers spre curte.

Heeei!! Scuze ca a trebuit sa pun capitolul in parti. Doar ca am avut multa treaba pentru ca a inceput scoala. Multumesc celor care cititi . Va readuc aminte ca poveste nu este originala scrisa de mine. Imi cer scuze pentru eventualele greseli.

AnnaDanielaT :3