Facem asa? (Yaoi)

4

Odata ajuns in micul lui atelier, Luca aprinse becul. Cand isi indrepta privirea spre birou aproape ca isi scapa geanta la vederea unui Gabriel care se rotea nervos pe scaunul lui.

-Ce cauti aici? Intreba Luca cu grija. Nu trebuia sa lucrezi la micile statuiete?

-Ba da. Zise pufnind pe nari nervos.

-Si atunci de ce esti aici?

-Fiindca am dat dracu' tot! Scrasni din dinti.

-Adica? 

-Am venit mai repede sa lucrez si de nervi am rupt prima lucrare! Aproape tipa la Luca.

-Imi pare rau sa aud asta. Ridica mainile dar cand Gabriel se linisti se apropie de el. Nu mai ai alte lemne sa lucrezi? 

-Ba da, doar ca aveam nevoie sa ma linistesc putin ca altfel mai rupeam o lucrare. 

-Vrei un ceai?

Blondul se uita la el pe sub gene putin mai calm. 

-Nu merci. Se ridica. O sa merg acum sa imi vad de lucru.

Cand Gabi iesi abea daca se auzi ca usa se inchise.

-Saracul. Se uita in jur. Oricat de rau mi-ar parea tot ar putea sa imi ceara voie sa intre aici. 

Un fior ii trecu pe sirea spinarii care il facu sa se scuture.

In timp ce saptamana trecu Gabriel deveni din ce in ce mai deprimat, nu mai manca, nici nu mai iesea din atelierul lui, mereu auzindu-se sunete de dalta si de pile si un lucru continuu. In fiecare zi el venea cel mai devreme si pleca ultimul. Ceilalti deja se ingrijorasera si nu stiau ce sa mai faca pentru al ajuta cu ceva. Au ajuns sa ii spuna si lui Catalin, seful, dar el i-a sfatuit doar sa il lase sa se descarce prin sculptat. Deja toti asteptau martia. Pana si Luca isi termina una din picturi si o incepuse pe cealalta.

Cand ziua mult asteptata sosi, blondul avea deja nu doua, nici trei statuiete de vanzare ci patru. Toti erau uimiti ce bine iesisera toate patru. Cand coletul ajunsese Gabi zambi pana la urechi si aproape sari pe pachet. Curierii il dusesera pana in atelier unde dupa ce iesisera mai amasesera doar Gabi, Luca si Catalin.

-Imi pare rau pentru inconvenient, dar sper ca acum veti reusi sa il faceti cum trebuie. Va las sa stati cat trebuie in fiecare zi si cu masa gratuita daca e nevoie.

-Multumim. Zise Luca. Gabi doar aproba din cap in timp ce deschidea pachetul.

Cata pleca si el si ii lasa pe cei doi singuri. Blondul isi freca palmele fericit uitandu-se la blocul de lemn. 

-Acum ce facem? 

-Mai intai il desenam, apoi o sa incepem sa il taiem si eu o sa ii tai detalile. La finisat ma poti ajuta si tu, si apoi o pictam. Abea astept! Aproape ca sari in sus de fericire.

-Incepem acum? Zise Luca zambind.

-Normal!

Amandoi se echipasera cu hainele de lucru si incepura treaba. Atelierele erau fiecare facute pentru nevoile fiecaruia. De exemplu cel a lui Luca nu avea prea multe deosebiri de un birou normal, in plus avea tot felul de rafturi pentru tot ce crea, pentru vopsele si clei; pe cand atelierul lui Gabriel avea podea de plastic, pentru a matura mai usor rumegusul, dalti, menghine, pile, lemn, masa speciala de lucru, tot ce avea nevoie.

Dupa cateva ore de facut schita pe blocul de lemn, ore in care fusese liniste totala, Luca isi aminti ca avea planuri.

-Vezi ca azi nu o sa pot sta decat pana la 18. Zise satenul putin rusinat.

-Mhm. Dar Gabi nu parea sa aiba vreo problema.

-O sa stau maine pana la 22.

-Ok.

La ora 18 Luca pleca lasandu-l pe Gabi cu sculptura. Deja incepusera sa taie bucatile mari din ea. Cum treceau zilele si sculptura incepea incet incet sa prinda forma. Blondul parea un om nou, zambind mereu si uneori chiar laudandu-se cu cat de bine merge treaba si ca daca nu era Luca poate mai era inca la stadiul de schita.