Am îmbrăcat rochia primită cadou de la iubitul meu și am coborât. În living, acesta mă aștepta cu masa pusă, lumânări, flori și tot tacâmul pentru o cină romantică. La naiba! Asta îmi mai lipsea acum!
Cina decurse liniștit, conversația obișnuită, însă înainte de desert, Leonard rupse din buchet un trandafir și îl puse în buzunarul de la sacou. În același buzunar de unde scoase o mică cutiuță. Oh, Doamne!
Așezat deja în genunchi, spuse:
- Îți declar iubire veșnică, nemărginită! Te iubesc mai mult și mai mult pe fiecare zi! Vrei să-mi faci onoare de a fi soția mea?
Oh, Doamne, oh, Doamne, oh, Doamne! Ce mă fac? Îl iubeam pe Leonard, dar nu suficient cât să mă mărit cu el... Adică, doar cu câteva ore în urmă eram gata să îl părăsesc pentru un nesimtit!
- Oh. Leonard, și eu te iubesc, dar... Îmi pare rău! Nu pot face asta!
- Nu trebuie să te decizi acum, ia-ți putin timp de gândire, spuse el iar dezamăgirea i se citea în ochi, ridicându-se.
- Asta e dezicia mea finală!
La auzul acestor cuvinte, Leonard se ridică și se îndreptă către bucătărie, iar cu cât se îndepărta mai mult, cu atât ridica tonul mai tare ca să îl pot urmări:
- Ști, ești exact ca toate celelalte... Julia, Roberta, Pet, Carla.. si restul... Au avut șansa la o viață fericită, alături de un bărbat bun, dar ele au ales să înșele. Exact! Nu fi surprinsă, draga mea, știu totul despre tine și boșorogul ăla...
- Te-am urmărit, spuse când se aproprie de mine, iar apoi văd cum scoate un cuțit de bucătărie de la spate și mă privește gol... Se uita prin mine, nu la mine..
Iar în acel moment pun totul cap la ca- rochia roșie, buchetul de trandafiri si crini, cererea în căsăorie și refuzul, adulterul-toate femeile omorâte de criminalul în serie erau femeie ce refuzaseră căsătoria cu un bărbat pentru un altul, ele fuseseră găsite moarte, întinse pe masă, înconjurate de trandafiri...și realizez terifiată LEONARD ESTE CRIMINALUL!
