Stand de vorba cu Alexander am inceput a plânge tot nu mi venea a crede că lumea mea frumoasă in care eram un om normal s a prăbusit. In mintea mea se formează tot felul de intrebari,dar nu mai stau mult si după ce mi sterge lacrimile incep cu o voce tremuranda:
- Alexander tu mai cunosti si alţi vampiri??
- Da chiar pe doi dintre ei ii si cunosti ,si ambii au fost atât de lasi incat au refuzat a te transforma intr o vampitita.
-Cine sunt acele persoane ?
-Păi este Antonio si Cristiano ambii sunt vampiri in stadiul doi.Să ţi explic ceva camporati din stadiul 1 pot trece in cel de al doi-lea doar dacă renunţi la virginitatea,si din al doilea stadiu poţi trece doar dacă iti găsesti jumătatea.
La auzul celor spuse de Alexander picioarele mi se inmuiase si in următorul moment negru. Oare am visate sau chiar sunt vampir?,aceasta era intrebarea ce mi răsună că un ecou. Cu greu incerc să mi revin dar esuează la următorul pas.
Alexander a stat mereu aproape de mine pentru a nu mi se înrăutăţi sau agrava starea. După ce reusesc a mă ridic din acel pat moale ,ce cred că am fost pusă de acest băiat ce mi făcea inima cât un purice !
Când a văzut că in sfârşit ma trezisem mi a zis că i normal să am stările astea deoarece vampirora din mine vrea să iasă la iveală.
Tot nu mi venea a crede că toată legendă cu Parcul Vmartirilor era adevarata l am luat pe Alexander de mâna si cu o privire următoare i am spus că i greu să i văd pe Antonio si Cristiana atunci el a încuviinţat din cap si intr o acţiunea de secundă erau si băieţi cu fata in pământ impreuna cu Alexander . Il rog din priviri să părăsească incaperea pentru a rămâne singură cu băieţi. Atunci el mi a aruncat un zâmbet stângaci si a parasit incaperea.
Din perspectiva autoarei:
Stand amândoi lângă ea fără a scoate niciun sunet Anabell începuse a simţi niste transformări intense in organismul ei ,oare prima transformare vă fi una usoară,vă ajunge in parcul vampirilor pentru a isi lua din energia păduri ce i trebuia pentru prima ei transformare??
