Frați sau dușmani?

1. Vacanță

Perspectiva lui Brent

— Mi-e frig, idiotule! Strigă Katelyn dârdâind și uitându-se furioasă la mine, iar eu îi arăt limba.

— Așa-ți trebuie! Spun eu zâmbind învingător.

— O să mi-o plătești! Strigă draga mea Katelyn, în timp ce se apropie de casă. Acum pot intra? Mă întreabă ea toată roșie, probabil de la faptul că este nervoasă sau de la faptul că afară este viscol... Sau de la ambele.

— Intră! Spun eu, iar ea dă buzna pe ușă, la fel de agilă ca o felină și se învelește cu o pătură. Mă uit la ea și încep să râd.

— De ce râzi? Pufnește ea supărată și se uită la mine aruncându-mi fulgere din priviri.

— Hei! Nu sunt eu de vină pentru că tu, supremația ta, mi-ai dat o provocare fără cale de ocolire. Spun eu bosumflat, iar ea începe să râdă incredibil de tare.

— Ok, deci, provocarea aia cu pune vreo 20 de cuburi de gheață în pantaloni și un mare pește înghețat a fost bună. Spune ea după ce reușește să-și recapete respirația. Apoi încep și eu să râd, când îi văd fața îmbujorată. 

— Da, și ți-am dat o provocare pe măsură: să ieși afară pe viscol doar într-un costum de baie. Spun eu zâmbind șmecherește.

— Și acum vei plăti! Spune ea râzând malefic, eu uitându-mă la ea stupefiat. Mă așteaptă ore sau chiar zile de chin. 

După ce o mai privesc încă câteva secunde, mă duc în bucătărie pentru a face doua căni cu ciocolată caldă. Iau și ceva mâncare și plec la drăguța mea surioară care probabil deja s-a întors din camera ei. Cum am crezut, ea statea pe canapea îmbrăcată într-un pulover gros și într-o pereche de pantaloni. Se uita la veșnicul ei serial: The Vampire Diaries. 

Merg încet spre ea și chiar când eram pe cale să o sperii, parchetul scârțâie și aceasta se întoarce spre mine zâmbind. Mă dau în spate, prefăcându-mă că nu s-a întâmplat nimic. Îmi iau telefon de pe masă și o apelez pe mama. 

După o discuție în care ne-a ținut morală pentru că nu ne-am făcut bagajele, pentru călătorie, închid apelul și ma întorc spre Kate, sau cel puțin asta credeam. 

Locul în care, mă așteptam să o găsesc pe Kate, este acum gol. Se pare că a fugit la făcut bagaje. Îmi las telefonul pe măsuța de cafea și traversez sufrageria foarte lent, apoi urc la al doilea etaj. Următoarea destinație : camera mea. 

Deschid ușa și mă arunc pe pat. Privesc fix într-un punct pe tavanul meu multicolor, mii de gânduri acaparându-mă. Peste câteva minute, o strig pe Kate, aceasta apărând imediat lângă mine. 

— Ești atât de minunata, Kate. Te iubesc foarte mult, surioară, nu știu ce m-aș face fără tine. Zic eu, încercând să o lingușesc, însă Kate ridică doar o sprânceană. 

— Brent, ești mare. Fă-ți singur bagajul. Spune Kate și se întoarce vrând să plece, însă eu o opresc.

— Fac orice, Kate, orice. 

— Orice, zici? Kate se întoarce spre mine, cu încetinitorul, rânjind mai mult decât malefic. 

— Da, orice. Deja regret asta. Zic eu și într-o secundă, toate lucrurile îmi sunt puse în valiza încăpătoare de pe patul meu. Sunetul soneriei, ne inundă auzul, dând de știre că au ajuns mama și tata acasă. 

— Nu uita. Orice. Spune Kate și dispare. 

Îmi dau ochii peste cap, puțin cambplictisit și cobor jos. Kate cu tata se îmbrățișau, când eu intrasem în încăpere, în timp ce mama pleca spre bucătărie 

— Brent, fiule, ești bine? Întreabă tata și eu mă încrunt.

— De ce n-aș fi? 

— Pentru că te doare tot corpul. Zice tata, zâmbind ciudat. 

— Dar nu mă doare. Zic eu, apoi măresc ochii, fiind luat prin surprindere de către tata, care a sărit la atac. Acum chiar mă doare tot corpul. Spun eu sub nas și iau o poziție de atac. 

Și chiar când ajungeam la ceva interesant, Kate ne întrerupe. Întrebarea care a pus-o, m-a făcut să vreau să îi sucesc gâtul. 

— Avem popcorn ? 

Următoarea zi

Mă trezesc de dimineață și mă uit prin jur curios neștiind unde mă aflam, apoi treptat, mi-am amintit că am ajuns la cabana rezervată pentru familia noastră, dornică de o vacanță bine meritată. 

Rânjesc și o împing pe roșcata din fața mea, luându-mi cele necesare pentru a schia. Îmi iau bocancii groși în picioare și ies din casă. 

Ajung în vârful dealului și rămân surprins când o observ pe piticanie. N-are voie să-și folosească puterile în public, deci n-avea cum sa se miște atât de repede. 

— Sunt un om mort. Spun eu în șoaptă, când îi văd rânjetul. 

Katelyn dă aprobator din cap și mă împinge. Cum era de așteptat, n-am reușit să-mi țin echilibrul, deci am căzut. În următoarea clipă tot ce am putut simți este zăpadă pe pielea mea și o medie durere în zona pieptului. 

Ignorând partea rațională din mine, care îmi zicea să plec cât mai departe de acest deal, m-am 'instalat' înapoi pe schiuri și am început să o urmez pe Kate, încercând să o depășesc. 

Din neatenție, mă lovesc de un copac și ajung să văd stele verzi. Când revin puțin cu picioarele pe pământ, privesc în jur și o observ. Kate îmi zâmbește inocent și apoi aruncă cu un bulgăre de zăpadă pe fața mea. 

— Nu. Nu ai îndrăznit. Zic eu și arunc și eu un bulgăre în ea, ascunzându-mă după un tufiș. 

— Oh ba da. Strigă ea de după locul ei de adăpost. 

În scurt timp, o adevărată bătaie cu bulgări începe. Mai mulți adolescenți ni se alăturau. Am petrecut următoarele minute în toată tărășenia asta, distrându-mă de minune.